Codru.org - părerea ta contează

Home Știri Latest Oseminte ale românilor basarabeni în garaje şi beciuri din Königsberg

Oseminte ale românilor basarabeni în garaje şi beciuri din Königsberg

Scris de CodruBot

Joi, 29 Aprilie 2010 22:01

View Comments IPN (R.Moldova), 28 aprilie 2010 - Osemintele mai multor ostaşi sovietici, inclusiv ale basarabenilor înrolaţi în Armata Roşie în toamna anului 1944, căzuţi în luptele de la Königsberg, ar putea putrezi prin beciuri şi garaje, fiind adunate de membrii detaşamentului de căutare "Sovesty", din Federaţia Rusă. Informaţia a fost făcută publică după un scandal cu administraţia oraşului Kaliningrad (anterior Könisberg), care se opune înhumării rămăşiţelor celor căzuţi în luptele din primăvara anului 1945. Membrii familiei ostaşului basarabean Nicolae Severin din Străşeni au declarat reporterului Info-Prim Neo că informaţia făcută publică de organizaţia "Sovesty" le-a tulburat şi mai mult liniştea sufletească, neaşezată niciodată la locul ei din cauză că nu au cunoscut locul înhumării bunicului şi străbunicului lor. Într-o zi din toamna anului 1944, basarabeanul Nicolae Severin, de 43 de ani, a plecat benevol pe front, fiind cel mai vîrstnic recrut din Străşeni. A murit în primăvara anului 1945, în luptele de la Königsberg, cu două zile înainte de căderea fortăreţei şi cu 32 de zile înainte de căderea Berlinului. Fiica lui Nicolae Severin, Tudora, în vîrstă de 85 de ani, a declarat pentru Info-Prim Neo că "frica pentru viaţa familiei, alimentată cu amintiri ale arestărilor, deportărilor, asasinării a cîtorva sute de mii de români în anii 1940-1941" l-au determinat pe tatăl ei să facă cerere pentru a merge pe front în Armata Roşie. Gospodar cu două case, pămînturi, animale, crîşmă, el a simţit că doar aşa va putea salva viaţa soţiei şi a celor doi copii ai săi. "Dacă rămîn, aceştia ne mîntuie sau înfundăm Siberia, dacă merg pe front şi mor, măcar voi veţi rămîne în viaţă", au fost cuvintele spuse la despărţire şi rămase pentru toată viaţa în memoria familiei. Fiica lui Nicolae Severin îşi aminteşte că cei vreo sută de recruţi din Străşeni, între care era şi tatăl ei, dar şi fraţii, de 18 ani, ai prietenelor ei, au fost duşi într-o noapte ploioasă pe jos la Chişinău, de unde au fost aşezaţi în camioane şi transportaţi spre Vest. "Au ajuns în Prusia şi au fost sacrificaţi împreună cu alte mii de basarabeni în ultima fază a războiului", spune ea. Familia a primit două scrisori de la ostaşul Severin, în care acesta le-a spus că se află în Prusia şi s-a interesat cum se descurcă cu gospodăria fără el. La 7 aprilie 1945, în timpul unui atac, a murit în explozia unei bombe. Această veste familia a aflat-o de la un consătean care a afirmat că a văzut cu ochii săi nenorocirea. "Unica fotografie a lui tata, pe care o aveam acasă, a fost înmormîntată de mama în timpul prohodului. Eu îl ţin minte ca prin ceaţă, iar nepoţii lui nici nu ştiu cum arăta", spune fiica lui Nicolae Severin, Tudora. Cetatea Königsberg a căzut la 9 aprilie 1945. Potrivit datelor Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse, ostaşul Nicolae Severin a fost eternizat la Memorialul "Parcul Victoriei" din Kaliningrad. "Aceasta înseamnă că el nu este înmormîntat în acel loc, că nu se cunoaşte locul înhumării, şi de acum încolo ne va măcina frica pentru faptul că osemintele lui nu au cunoscut odihna cea de veci pînă acum şi nu putem face nimic pentru el", a spus Tudora Severin. Istoricul Veaceslav Stăvilă a afirmat recent că în ultimele trei luni, pînă la căderea Berlinului - februarie-mai 1945 - şi-au pierdut viaţa 54.618 de basarabeni înrolaţi în Armata Roşie în toamna anului 1944. Comentariul istoricului Mihai Taşcă pentru Info-Prim Neo: "Cu regret, nici peste 65 de ani nu se cunoaşte cu exactitate numărul basarabenilor care au fost pe front atît din partea României, cît şi a URSS, nu se cunoaşte locul de veci al celor care au căzut, iar în multe cazuri nu se cunoaşte dacă au fost înhumaţi. Fenomenul osemintelor neînhumate cunoaşte proporţii destul de mari, iar aceasta se referă şi la pămîntenii noştri înrolaţi în ultima fază a celui de-al II-lea război mondial. În sensul acesta, întreaga societate nu ne putem considera cu sufletul împăcat; un război este încheiat doar după ce este înhumat ultimul soldat. În general, înclinăm să credem că în acea perioadă au murit pe front mulţi compatrioţi de-ai noştri care, în alte condiţii, puteau rămîne în viaţă. Aceasta pentru că basarabenii, care nu cunoşteau limba rusă şi nu erau instruiţi înainte de a fi duşi pe front, au fost folosiţi în multe cazuri drept carne de tun în cele mai primejdioase sectoare ale războiului. Mulţi dintre ei şi-au găsit moartea la asaltul fortăreţei Königsberg şi al cetăţii Pillau - ultimul punct de reper al naziştilor în Prusia Orientală. O parte dintre istoricii de la noi cred că a existat un interes din partea autorităţilor sovietice de a nimici populaţia de sex masculin din spaţiul pruto-nistrean. În principiu, autorităţile sovietice i-au mobilizat pe basarabeni în pofida faptului că aceştia deţineau cetăţenia statului român şi că existau convenţii internaţionale care interziceau mobilizările în teritoriile ocupate. Cazul soldatului Nicolae Severin demonstrează că nu avem dreptul să uităm măcar un nume al celor care au luptat pe front. În calitate de membru al Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, voi promova includerea în Raportul final al Comisiei a propunerii privind iniţierea unei campanii de identificare şi înhumare a tuturor basarabenilor căzuţi în cel de-al II-lea război mondial". Presimţirea războiului civil IA REGNUM NOVOSTI (Rusia), 28 aprilie 2010 - "Ucraina noastră dezbinată aminteşte de Spania de la mijlocul anilor 1930, metaforic pictată de Salvador Dali în tabloul «Presimţirea războiului civil» - aici se simte premoniţia suprarealistă, imposibilitatea de a ne mai înţelege unul cu altul". Aşa scrie politologul Mihail Dubinianski, în "Ukrainskaia Pravda". " La 21 aprilie (ziua semnării acordurilor pentru gaz şi pentru staţionarea Flotei din Marea Neagră) este ziua în care revolta mentală a Ucrainei s-a văzut în toată splendoarea. Negrul pentru unii, părea alb pentru alţii. Ceea ce unii numeau trădarea intereselor naţionale, alţii o considerau o măsură benefică pentru ţară. Pentru unii era cea mai mare tragedie, pentru ceilalţi era un pas natural şi drept. Nu e vorba despre grupări politice, care-şi clarifică poziţiile, ci de perspectivele a milioane de cetăţeni ucrainieni", observa autorul. "Asemenea noţiuni, cum ar fi interesele naţionale sau opinia publică, se referă la priorităţile regionale. Cînd cei din Opoziţie, plini de emoţie, chemau la apărarea «demnităţii naţionale, a memoriei eroilor, viitorul copiilor», se presupune că e vorba de demnitate, de eroi şi de copii din anumite regiuni ale Ucrainei. Cînd Ianukovici şi compania vorbesc despre popor, despre stabilitate, se înţelege poporul care trăieşte în anumite regiuni concrete ale ţării. Puterea nici nu încearcă să găsească un limbaj comun cu cei din Ternopol sau din Liov (Lviv, Lvov), Opoziţia şi-a luat mîna de pe locuitorii din sud-vestul ţării. Fiecare susţine că regiunea lui este adevărata Ucraină. Iluzia îi ajută să menţină numeroşi experţi, jurnalişti şi intelectuali în fiecare tabără. Fiecare tabără îşi creează propria realitate. Punctele de contact între cele două Ucraine sînt tot mai puţine. Ne-am îndepărtat unul de altul, de parcă am fi două galaxii. Ori găsim un compromis inteligent, ori mergem spre un sfîrşit tragic. Tertium non datur", scrie expertul ucrainian. [ Copyright Tricolorul - ziarultricolorul.ro ] blog comments powered by Disqus back to top

Ultima actualizare în Joi, 29 Aprilie 2010 22:29

 

Motorizat de great Joomla!. Designed by: Free Joomla Template, website hosting. Valid XHTML and CSS.
Content of www.codru.eu by Codru.eu is licensed under a Creative Commons Attribuzione-Condividi allo stesso modo 3.0 Unported License.