| Romii, subiect de dezbatere în Parlamentul European |
|
| Scris de Natascia |
| Joi, 09 Septembrie 2010 17:20 |
|
Franţa nu recunoaşte, prin constituţie, existenţa unor minorităţi etnice, statul asigurând libertate, egalitate şi fraternitate pentru toţi cetăţenii. Nu şi pentru aşa-numiţii “gens de voyage”, adică romii cetăţeni francezi. Aceştia sunt cetăţeni de categoria a doua, neavând drept de vot decât dacă sunt ataşaţi la o municipalitate timp de trei ani, faţă de şase luni în cazul celorlalţi cetăţeni. Ei trebuie să se prezinte la fiecare şase luni la poliţie, pentru a primi o viză specială pentru nomazi. Modul în care au fost cheltuiţi banii europeni pentru integrarea romilor este greu de urmărit, întrucât statisticile franceze nu ţin cont de minorităţi. Italia nu-şi recunoaşte ţiganii Romii din România nu sunt primii care să fi emigrat în Italia. În timpul războiului din fosta Iugoslavie, un număr mare de romi din Balcani au ajuns în Peninsulă. Mai mult, Italia are propria comunitate de ţigani, pe care însă nu o recunoaşte drept minoritate. Justificarea oficială: este nevoie ca această comunitate să fie stabilă în timp şi spaţiu pe teritoriul italian. Astfel, o populaţie care depăşeşte 100.000 de locuitori nu are statutul de minoritate, acordat însă, spre exemplu, occitanilor sau furlanilor. Spre deosebire de Italia, Austria a recunoscut ţiganii ca minoritate naţională, în 1993, după o serie de atentate cu bombă împotriva acestora, în regiunea de frontieră cu Austria. Nomadismul, o boală în Elveţia anilor '60 În perioada 1930-1970, în Elveţia, copiii romi erau luaţi cu forţa din sânul familiilor şi apoi educaţi în şcoli speciale, pentru a fi calificaţi ca muncitori în domeniile mai puţin atractive pentru elveţieni. Statul a recunoscut ulterior că măsura a încălcat drepturile omului. „Nomadismul, ca şi alte boli periculoase, este transmis în primul rând de femei”, scria în 1964 Alfred Siegfried, iniţiatorul acestui program, care a implicat uneori şi sterilizări forţate. În Elveţia mai trăiesc acum doar câteva mii de ţigani nomazi. Alături de România, Bulgaria, Slovacia, Cehia şi Ungaria sunt statele UE cu cele mai însemnate minorităţi rome. În lipsa unei legislaţii specifice, în aceste state au apărut societăţi paralele. Segregare în Slovacia Cazul Slovaciei este simptomatic. Amnsesty International arăta că aici 60% dintre elevii şcolilor speciale sunt romi. Comunităţile rome locuiesc la periferia localităţilor, iar uneori autorităţile locale au construit ziduri care separă zona romilor de restul aşezării. Fostul premier Robert Fico propunea chiar înfiinţarea unor internate pentru copiii romi, pentru a-i rupe de stilul de viaţă nomad. Altfel “vom creşte o nouă generaţie de oameni incapabili să fie utili societăţii”, spunea Fico în campania electorală din această primăvară. Cehia: sterilizare pentru o societate “curată” La o populaţie de 10,4 milioane de locuitori, în Cehia trăiesc circa 300.000 de romi, pentru care guvernul a adoptat un plan naţional de acţiune împotriva segregării elevilor romi. Segregarea romilor şi internarea copiilor în instituţii sociale au fost practicile pentru care Cehia a fost condamnată de Comisia Europeană şi ONU, dosarul romilor cântărind greu în aderarea ţării la UE, în 2004. Fostul premier Jan Fischer, soţia şi fiul său au avut nevoie de protecţia poliţiei când au lansat o campanie de ajutorare a romilor, din cauza scrisorilor de ameninţare primite de la extremişti. Cea mai mare pată de pe obrazul guvernului de la Praga a fost practica comună a sterilizării femeilor rome în timpul regimului comunist. Femeile nu aveau ştiinţă de ceea ce urma să li se întâmple. În 2009, guvernul de la Praga a recunoscut că au existat sute de asemenea cazuri şi în perioada în care Cehia căuta să devină membră UE. Ameninţare cu război civil în Ungaria Estimările variază între 500.000 şi 600.000 de romi dintr-o populaţie de zece milioane de locuitori. Guvernul a decis în 2009 să tripleze bugetul prevăzut pentru demolarea taberelor de romi, relocarea şi favorizarea integrării în funcţia publică. Dar criza economică a determinat Budapesta să îşi revizuiască planurile şi să reducă angajările prevăzute. Extrema dreaptă ungară, a treia forţă politică a ţării, a cerut guvernului să înfiinţeze tabere pentru romi, ameninţând cu un război civil dacă aceştia vor mai locui în oraşele ungare. În ultimii doi ani, romii din Ungaria au fost ţinta mai multor atacuri ale extremiştilor, soldate cu morţi.
cotidianul.ro |
Presa franceză şi cea italiană au pus tunul pe romii din România şi autorităţile de la Bucureşti, în Slovacia o familie de ţigani a fost masacrată de un psihopat, în Ungaria extrema dreaptă cere alungarea romilor din oraşe. Deşi problemele nu sunt noi, Comisia Europeană a lansat primul program vizând romii abia în aprilie 2010. Cheltuirea miliardele de euro puse la dispoziţia statelor are o eficienţă mult mai greu cuantificabilă decât în cazul proiectelor lucrative. Potrivit “The Economist”, costul anual al eşecului integrării romilor este de 5,7 miliarde de euro. “Dacă argumentele umanitare nu sunt suficiente, poate cele economice şi demografice pot avea efect”, scrie revista britanică despre politicile dedicate romilor în Europa. Deşi oficialii de la Bruxelles ştiau că aderarea României şi Bulgariei la UE, în 2007, va duce la sporirea comunităţii rome din UE cu circa 40%, Comisia Europeană anunţa, cu emfază, abia în 2010, redactarea primului program politic dedicat acestei minorităţi. Este vorba de Comunicarea privind integrarea economică şi socială a romilor în Europa. În acest document, Comisia arată că instrumentele legislative pe care le are la dispoziţie sunt directiva privind libertatea de circulaţie a cetăţenilor UE, directiva împotriva discriminării şi decizia pentru combaterea discriminării, rasismului şi xenofobiei, adică o legislaţie foarte generală, în care guvernele de la Paris şi Roma găsesc uşor lacune. Dacă legislaţia specifică este ca şi inexistentă, nu acelaşi lucru se poate spune despre fondurile UE. Bruxelles-ul pune la dispoziţia statelor membre Fondul Social European (75 de miliarde de euro pentru perioada 2007-2013). 12 state au anunţat măsuri specifice pentru romi finanţate din FSE. Franţa nu este printre ele. O parte din noile state membre ale UE au investit în proiecte destinate romilor 27% din aceste fonduri. România, Cehia, Polonia, Slovacia şi Spania au alocat 172 milioane de euro pentru activităţi dedicate romilor. România şi Ungraia au alocat 50% din fondurile sociale care le-au revenit. În Irlanda, procentul a fost de 99,5%. Cât de eficient sunt investite aceste fonduri ţine de autorităţile fiecărui stat. Lor le revine sarcina de a verifica modul de cheltuire a banilor europeni, Comisia efectuând doar controale aleatorii. Lipsite dintotdeauna de lideri, comuniăţile rome nu pot gestiona ele însele fondurile. În unele state membre, puţine fonduri europene sunt direcţionate către romi. Spre exemplu, în cadrul iniţiativei EQUAL, implementată până în 2008, Germania, Italia şi Franţa au investit doar 1% din fonduri pentru acţiunile dedicate romilor. Un document al Comisiei Europene, redactat în timpul actualei campanii securitare din Franţa, arată că România a alocat de peste 20 de ori mai mulţi bani în proiecte de integrare a romilor, finanţate prin Fondul Social European, decât a făcut-o Franţa (33.045.853 de euro, faţă de 1.476.400 euro).