Moldovenii din străinătate nu au avut posibilitatea să participe la scrutinul electoral din 5 iunie 2011, deoarece autorităţile de la Chişinău nu au ştiut să le asigure dreptul constituţional de vot. Dar şi alegătorii de acasă au avut parte de o lege strâmbă, care a permis comuniştilor să pună mâna pe Consiliul municipal Chişinău, deşi obţinuseră mai puține voturi decât partidele din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană. Însă ce să-i faci – strâmbă-i legea, dar e lege! Ocupând Consiliul oraşului, ştabiştii electorali ai lui Voronin şi-au regrupat din mers forţele şi au pornit la asaltul general al Primăriei. Ţinta atacurilor furibunde a devenit Dorin Chirtoacă, Primarul în funcţie, omul-fortăreaţă, pe care-l voiau distrus cu orice preţ pentru a cuceri, în turul doi al votării de la 19 iunie, capitala, , iar peste câteva luni – şi întreaga Moldovă.

Aflându-mă în oraşul italian Parma, situat la două mii de kilometri depărtare de Chişinău, înţelegeam clar că dacă pierdem capitala, viitorul democratic şi european al Moldovei va deveni foarte şi foarte problematic. Când am văzut că ştirile de acasă deveniseră peste măsură de îngrijorătoare am decis să revin în Moldova în mod neapărat pentru a participa la campania electorală măcar în ultima săptămână.

Luni, 13 iunie, eram deja la Chişinău. Am văzut peste tot panouri electorale pro-Dodon, motociclete cu materiale audio-vizuale, ziare peste ziare cu duh roşu, de asemenea, agitatori de stradă, etc., etc. Doar în perimetrul Pieţei Marii Adunări Naţionale am numărat şapte  puncte de agitaţie electorală comunistă, dar nici unul în susţinerea candidatului liberal. Poate... doar unul. În spatele monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt era organizată Expoziţia materialelor documentare de arhivă privind comemorarea victimelor deportarilor staliniste in Moldova, de la inceputul cărora se împlineau 70 de ani. Priveam fotografiile martirilor neamului meu şi mă simteam străpuns de mii de ochi, care implorau să fie ratuiți, să nu fie duși și omorâți in ghetăriile Siberiei de către călăii comunişti.

Atunci am înţeles ce aveam de făcut...