Într-o zi, un tată bogat și-a luat fiul într-o excursie la țară cu scopul de a-i arăta cum trăiesc oamenii săraci. Au petrecut cîteva zile și nopți la o fermă unde locuia o familie ce putea fi considerată săracă.

   La întoarcere, tatăl și-a întrebat fiul:

 - Cum a fost excursia? Ce crezi despre ea?

 - A fost grozavă, tată!

 - Ai văzut cum trăiesc oamenii săraci. Spune-mi ce-ai învățat din acestă excursie?

   Fiul a răspuns:

 - Am văzut că noi avem un cîine și ei au patru. Noi avem un bazin în mijlocul grădinii, iar ei au un rîuleț care nu are capăt. Noi avem becuri în grădină, iar ei au stelele de pe cer noaptea. Curtea noastră interioară se întinde pînă la gardul din față, iar ei au tot orizontul înainte. Noi avem o bucată de pămînt pe care locuim, iar ei au cîmpuri pe care nu le poți cuprinde cu vederea. Noi avem angajați pe care ne slujesc, ei îi slujesc pe alții. Noi ne cumpărăm hrana, ei și-o produc singuri. Noi avem ziduri în jurul proprietății pentru a ne apăra; ei au prieteni care îi protejează.

   Tatăl băiatului a rămas fără glas. Apoi fiul a adăugat:

 - Mulțumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cît de săraci suntem!

Morala: Veșnicia s-a născut la sat (Lucian Blaga).