Dacă cineva isi facea iluzii că tara noastră merge pe calea democrației, evenimentele din ultimul timp i-a dezamagit complect. Cum să nu ramii dezamagit cînd pretinși democrați fac cîrdașie cu comuniștii, cînd mizeria creste pe zi ce trece direct proporțional cu prețurile, iar pensiile și salariile ramin aceleași, suficiente pentru a nu muri de foame. Cum să ramîi impasibil cînd unii, un procent infirm, asa zisa elită, nu mai poate de bine, iar oamenii traiesc la limitele saraciei. Asistam la fenomene social-politice șocante, care nu sunt explicabile oamenilor cu bun simț. Oamenii au crezut două decenii, două decenii de independența în buna vointă a politicienilor, dar s-au inșelat. Acum, cînd politicienii moldoveni iși arată adevarata față, omul simplu iși da seama, că onestatea si politica sunt doua chestii incompatibile. Acum iși pot explica de ce perioada de tranziție, prin care trece țara, durează la infinit, de ce avem problema Transnistreana, nenumaratele treceri ale politicienilor dintr-un partid în altul-așa numitul “cameleolizm politic”, exodul in masa al populației, fară precedente in perioada contemporană.

Factorii care provoacă aceste fenomene stranii si specifice teritoriului nostru sunt multipli: așezarea geopolitică nefastă, nepregatirea clasei poiticie, haosul artificial creat în țară, moștenirea comunistă.

Dacă privim fenomenele din R. Moldova prin prizma istoriei, atunci vedem că am moștenit foarte multe rele de la vechea orinduire de tip comunist. Dragostea de putere a liderilor actuali, nu vă aduce oare aminte de URSS, cînd un om, fie el geniu, nu era nimeni, dacă nu era membru de partid și nu facea parte din aparatul distructiv al puterii? Pe atuunci, pe timpul URSS-ului, omul simplu cel puțin avea un serviciu ca sursa pentru existență și se simțea protejat. Or, astazi omul simplu, in mare parte nu are nimic: serviciu, bani, drepturi, protecție și atunci explicam de ce mulți pleaca peste hotare, unde deseori sunt tratați mai bine ca acasa, de ce multi sunt nostalgici si voteaza comuniștii la alegeri.

Comicul Gheorge Urschi gasise o soluție geniala. Pentru iesirea din saracie, spunea el, trebuie să venim toți rînd pe rînd la putere. Este o soluție, dar devine imposibilă, în R. Moldova deja s-a conturat o “elită” care nu știe să facă nimic doar experiențe și ține sau tinde sa țină în friu tot, ața explicam fenomenul vinderii posturilor si al corupției fară margini. Sunt ei cei care fac diferența intre ei si noi, voi de o naționalitate și noi de alta, voi cei de peste hotare si noi cei de acasa. Au aplicat de minune principiul ”divide ed impera”, pentru a facilita înrobirea țării. Priviți interviurile liderilor politici și de partide din televiziune, cele publicate, filtrați informatia și atunci devine totul mai limpede. Tot ei afirmă, ca sunt cei ce se pricep la toate și că noi muritorii de rînd-cei proști in conceptia lor(tacerea este poporului este interpretată ca prostie) ar fi bine sa ne vedem de treburile cotidiene și sa ieșim doar la alegeri, căci doar atunci avem valoare, in fața lor. Poporul nu are pentru ei nici o valoare, deși in profunda criză morală prin care trecem, este cel care a conservat bunul simt. Șansele unui copil dintr-o familie simplă sunt echivalente cu zero fară “spete”si bani. S-a format o piramidă a puterii, care are o bază destul de solida, pentru că este cimentata si pe gradele de rudenie, ”cumătrizmul” dîndui un ton de originalitate. Pentru a face parte din piramidă și a te mentzine ca parte a ei, este nevoie de un preț;banii, cadourile, pupatul mîinii la aniversari, onomastici, și zile de nastere, organizarea de vînatorii, saune, orghii, pierderea onoarei si a bunului simț, sunt doar o parte din multitudinea de posibilitați de a cumpara și mentine un loc in piramidă. Cum scria Eminescu: ”Cu iaurt si gugonele te-ai facut vornic misele”.

Odată ajuns intr-un post de conducere, crește setea de putere si dorința de a inainta in scara ierarhică. Un nou post ar insemna influiență, protecție, noi venituri, noi subalterni(vasali ca in feudalizm) o noua sursă de venituri. Pierderea puterii, intr-o tară saracă ca R. Moldova, este echivalenta cu un suicidiu, deaceia și sunt folosite orice mijloace, pentru a ramine cît mai mult posibil în schemele piramidale existente. Scopul scuză mijloacele. Nu contează rezultatele, conteaza doar imaginea insului suspus. Cum pot fi uitate imaginile “Salvatorilor Patriei”cu sapa in mîini, încalțați în ciubote la inundații, într-un cîmp de grîu, cu mistria in mîină la construirea unui edificiu important... si a democrației in țara minunilor - R.Moldova. Democrație! O avem doar cu numele. Pentru a avea democrație, avem nevoie de salturi de calitate la nivel de constiință. Or, ceia ce se intimplă pe parcursul a două decenii de independentă, da dovadă că nu suntem pregatiți pentru ea. Traim intr-o țară in care valorile, interesele de partid si cele personale prevaleaza asupra intereselor Omului(naționale).

De dragul puterii se reneaga valori in numele carora s-au facut ani de sacrificii, se fac alianțe democrați-comuniști. Referitor la aceste alianțe. Sunt facute de ochii lumii, pentru că sus la putere sunt toți la fel -comuniști. Nu numele, promisiunile sau culoarea face un partid sau un politician de stinga sau de dreapta, ci faptele. De-a lungul timpului miscarile existente pe eșichierul politic au demonstrat ,că gindesc si acționează la fel. Majoritatea politicilor sunt exponenți ai vechii școli marxist-leiniste sau bolnavi de flagelul comunist. Moldova ca țară v-a avea șanse de a regenera, daca v-a fi inlaturat acest flagel, care manincă țara ca un cancer. Toți ei se bucura de posibile alegeri anticipate și se pregatesc activ din timp, în speranța că vor apuca o felie cit mai mare a tortei numită electorat. Dar în situația în care se afla țara e posibil sa asistăm la scenarii la care nimeni nu se ateaptă: absenteizmul la legeri, venirea unei extreme la putere sau apariția unei noi mișcari, care ar face un pic de ordine in țară. Trebuie să fim conștienși,că viitorul Moldovei este în mîinile noastre și nu în mîinile unei elite incapabile. Trăiesc cu credința, că aidoma unui cîmp, țarișoara noastra va înflori, dacă va ramîne fără iarbă rea și se va afla în mîinile unui bun gospodar.