Moldova la paradisul Valbona , în cazul în care în fiecare dimineaţă clopotele de vaci trezi ţară ...

L ' APPENNINO EYE de Est / începe Cronicile din Carolina. Care acum locuieste aici. "Am ajuns ca un îngrijitor pentru a sprijini familia lui" am auzit că a fost pe munte a fost frumos ... Sunt mândru de a fi un munte "


Carolina de Cernautan vine de la Chişinău, care, cu 780 de mii de locuitori este capitala Republicii Moldova sau Republica Moldova. Licenţiat în vioară, el se confruntă cu curaj încercările vieţii, care a condus de a privi cu mare vointa, America lui aici în Apenini. Vom începe astăzi o serie de cronici a acestei corespondente speciale, cu ochii care sunt de Est, va spune viziunea muntele nostru. Pentru a afla modul în care suntem văzuţi de cei care vin de departe. Şi, de asemenea de a ne găsi în cele care provin de la distanţă. Bine ati venit la familia Carolina de Redacon cred, de asemenea, în numele tuturor cititorilor.
Se pare ca am trait aici toata viata mea. În dimineaţa când mă trezesc, primul lucru pe care am deschis fereastra mea şi ce am văzut în afara este minunat. Muntele Casarola că în fiecare zi vă schimbaţi hainele tale, nu este niciodată aceeaşi. La poalele muntelui este un sat numit Valbona (Valle bine), eu aş numi "paradis" al toscan-Emilian mare Apenini, liniste, frumusete si peisajul care m-am îndrăgostit la prima vedere.

Ei spun că ştiu unde te-ai născut, dar nu stiu de unde vei muri. Cine ar fi crezut că aş fi de viaţă în Italia?

Ele sunt "s-au grabit" pentru a Castelnovo Muntii patru ani în urmă, am ştiut să spun doar în limba italiană, "Bună dimineaţa" şi "mulţumesc" cu multe probleme atât de în urmă. Am avut doar o singură dorinţă: să găsească America, care este un bun loc de muncă pentru a sprijini familia mea acolo, în Moldova. După circa două săptămâni am găsit locuri de muncă ca un însoţitor şi este cu ea ca am ajuns la munte, unde nu a fost niciodată în viaţa mea. Am auzit ca e frumos, dar nu am aştepta la un "sentiment atât de mare.
Era iarnă şi a avut nins foarte mult. Totul era alb, plantele se aplecă la pământ de greutatea de zăpadă. Mergând mai mare până în stradă după fiecare rândul său, bobina-a deschis un nou peisaj mai frumos decât celălalt. Final, am ajuns la Valbona. Un mic sat cu aproximativ patruzeci de persoane. Din prima zi am dat seama de bun venit acestor oameni talentaţi - întotdeauna gata să dea o mână după cum este necesar - şi mulţi lucrători.

Am fost mândru de ţară, sătenii şi mai ales pe doamna care au vizionat. O doamnă care au emigrat mulţi ani în urmă, de asemenea, pentru munca în Elveţia a fost deja în pielea mea şi a ştiut cum m-am simtit. Am devenit prieteni şi ma ajutat să înveţe limba şi cel mai bun lucru încă, ma invatat sa gatiti feluri de mancare Emiliani.
Zi cu zi aici m-am plăcut întotdeauna mai mult, aşa că am început să înţeleagă stilul de viaţă şi cultură. De foarte mare ajutor Am fost, de asemenea, cursul de profesoara de limba italiană efectuate de Norman Albertini.

Astăzi eu sunt încă aici. În cele din urmă a venit primăvara după o iarnă aspră, natura a început să se trezească, câmpurile din jurul oraşului sunt acum verde. Valbona este una dintre puţinele ţări agricole au rămas în munte, unde există încă turme de oi si cirezile de vaci, şi păstori şi agricultori din ţară după UMdimineata ngitura trimite-o afară la păşune. În timp ce traversează ţara sunt nişte semnale de alarmă pentru cei puţini care sunt încă în pat. Şi încă de lapte este procesat la domiciliu şi să facă brânză şi brânzeturi, care au păstrat aroma de un timp. Un cuplu de ani a deschis o fermă în cazul în care gătesc mâncăruri cu produsul principal al Valbona.
Toate aceste lucruri minunate ma convins să rămână. Acum, eu sunt de învăţare o profesie: Operator Sociale de Sanatate, pentru şansa de a ajuta oamenii care au nevoie cu profesionalism şi mai sper, pentru că îmi place să trăiască şi să împartă bucuria cu toată lumea şi peste tot.

Moldova, dar, de asemenea, au devenit de munte şi eu sunt mândru de asta.
Se pare ca am trait aici toata viata mea.

[Redacon - Nouăzeci SCS - redacon.radionova.it]

Atenție! articol tradus automat!

Oraşul Milestii Mici situat la doar 18 km de capitala Chişinău, a fost recent înscris în Cartea Recordurilor pentru cel mai mare oraș vinicol subteran!

Organizaţia PES Activist România, filiala Cluj, a încercat să afle “Calea Moldovei spre Europa”, într-o dezbatere cu studenţii basarabeni din Cluj. Principala nemulţumire a moldovenilor se leagă de “ajutorul” primit din partea autorităţilor române, care, în opinia lor, s-au limitat la promisiuni.
“Dinspre România am auzit mereu că Moldova trebuie ajutată, că «moldovenii sunt fraţii noştri», dar totul rămâne, de 20 de ani, la nivelul de declaraţii de bune intenţii, nu există un plan bine definit”, “Vrea, cu adevărat, România, să ajute Moldova?”, “Deocamdată, românii ne privesc ca pe o minoritate care trebuie ajutată, ca minoritatea maghiară”, au fost principalele plângeri ale studenţilor basarabeni. în replică, moderatorul dezbaterii, Horia Nasra, a încercat să explice imposibilitatea autorităţilor române de a adopta o atitudine tranşantă faţă de republica Moldova.
“E foarte greu să iei atitudine oficial, pentru că Ucraina şi Rusia sunt prea aproape şi nici ei n-au luat o atitudine tranşantă faţă de problema Armatei a 14-a. De aceea cred că singura soluţie este ca primul pas să fie făcut de societatea civilă, o colaborare între ONG-uri”, a spus Nasra. Un alt student s-a plâns de modul umilitor în care consulul României la Chişinău ar fi tratat cele aproximativ 500 de persoane care stăteau la coadă pentru viză.
“Am fost bruscaţi de gardieni şi, din când, în când, ieşea consulul şi ne făcea «nespălaţi» şi «needucaţi» că ne îmbulzim. Erau mame cu copii în braţe, care leşinau de căldură, a fost un iad şi ne mai şi umilea consulul. La consulatul Rusiei ne primeau ca pe de-ai lor, chiar dacă nu ştiam limba, şi românii ne tratau de sus”, s-a plâns un student care, între timp, a scăpat de “iadul” cozii la consulat, întrucât a reuşit să obţină cetăţenia română.
În acelaşi timp, moldovenii au recunoscut că există şi români deranjaţi de valul de emigranţi basarabeni, care au pretenţii slariale mai mici şi le iau locurile de muncă. în aceeaşi idee, liderul PES Activist Cluj, Adrian Avarvarei, a menţionat creşterea procentului de cetăţeni germani, spre 30%, care au ajuns să regrete reunificarea Germaniei.

[ Ziua de Cluj ]