Pe 19 decembrie, în urma discuţiilor şi propunerilor survenite din partea a 193 de state participante la summitul special ONU pe tema schimbărilor climatice desfăşurate în capitala Danemarcei, a fost încheiat un acord de numai 3 pagini, aprobat de doar 26 de ţări din totalul celor prezente. Acest document, care era aşteptat cu multă speranţă pe întreg mapamond, în special de locuitorii Lumii a 3-a, având scopul completării protocolului de la Kzoto, care prevede reducerea emisiilor de carbon cu efect de seră, a produs o profundă dezamăgire, deoarece nua soluţionat problema de bază: obligarea ţărilor industrializate de a scădea progresiv în proporţie de 50 la sută, până în 2050, a volumului de substanţe nocive eliminate în atmosferă. Acordul de la Copehaga se bazează pe 2 direcţii: scăderea temperaturii globale cu 2 grade şi despăgubirea cu suma de până la 100 mlrd de dolari pe an, pînă în 2020, a ţărilor  sărace. Din păcate, nu este prevăzută sursa de unde se va aloca această sumă imensă şi ce măsuri se vor întreprinde pentru a limita emisiile de gaze cu efct de seră.

Majoritatea oficialilor participanţi la summit consideră că reducerea cu 2 grade a temperaturii globale este ireală, în condiţţile în care, în mod alarmant a crescut procesul industrial în lume şi se reduc suprafeţele de păduri, în special din bazinul Amazoniei. Ca urmare, jocurile de culise şi corporatiste ale politicienilor au avut cea ma mare influienţă de zădărnici lucrările summitului, în ciuda protestelor de dezacord desfăşurate de organizaţiile ecologiste şi simpli cetăţeni. Ei nu s-au gândit la nevoile şi siguranţa pămâtenilor, acţionând conform maximei: "După noi, potopul!".