Țărișoara noastră, din vechime pâna în prezent, a fost numită în diverse moduri: Basarabia, colț de rai, paradis, strugure de poamă etc. Dar asta a fost în trecut, pâna a deveni stat independent și suveran, de atunci numele care se potrivește de minune este Țara lui Papură-Vodă. Țara lui Papura-Vodă se numește un loc fără stăpân, unde fiecare face ce îi place, fără să dea seama cuiva.
     Oare nu se potrivește de minune această definiție statului nostru, R. Moldova, de la 27 august 1991 pâna în ziua de azi? În mai bine de 20 de ani am avut la conducere diletanți. Sunt inutile argumentele, căci ar fi de scris la nesfârșit. Vreau doar să spun, că rezultatele vorbesc pentru ei, am fi putut deveni o a doua Elveție a Europei, după cum afirmau analiștii, în schimb, am devenit una dintre cele mai sărace țări de pe bătrânul continent.
     Ce se întâmplă? Raspunsul îl știu toți, dar după cum îi este caracteristic moldoveanului din partea stângă a Prutului, toți tac. Răbdarea noastră este proverbială, dar sunt limite. Ne-am deprins să credem tot ce se spune în mass-media despre diletanții de la conducere. Majoritatea absorb informația ca un burete, fără a o mai filtra. Unde este demnitatea noastră, sensul nostru civic, capacitatea noastră de a analiza, replica, protesta, de a cere? Toate acțiunile lor sunt populiste, îndreptate spre a câștiga voturi la viitoarele alegeri. Apropo, referitor la alegeri, de la existența statului R.Moldova pâna în prezent, suntem într-o continuă campanie electorală. Deseori, urmărind alegerile, bătăliile parlamentare, asociez țărișoara noastră ca pe un os, aruncat la câini. Unul trage într-o parte, altul într-alta, al treilea(dacă este) de la mijloc și o dată la patru ani iși schimbă poziția. Și tot timpul cu mâncărime. Suntem departe de țările civilizate. Îmi vine în minte cum a reacționat, în Franța - țara diplomației, Sarkozy, când a pierdut în favoarea lui Hollande, la alegerile prezidențiale cu doar 3-4%. Învinsul a recunoscut înfrângerea, cerând susținătorilor să trateze cu demnitate președenția, învingătorul a afirmat, că ex președintele merită respect pentru că a condus țara 5 ani. Ce scenariu s-ar fi creat la noi, dacă unul pierdea cu 3%, imaginați-vă singuri.
     Vreau să fac o paranteză, dacă tot am adus vorba de diplomație și bun sens, folosesc termenul diletanți, pentru cei aflați la cârma statului nostru, pentru că altfel nu îmi vine. Termenul politică înseamnă știința și practica guvernării unui stat și atunci cum pot numi unul care face politică la noi - politician? Însăși venirea la putere în R.Moldova are ca scop acapararea unei funcții cât mai văzute, mai remunerate, protejarea intereselor proprii și îmbogățirea în termen cât ma scurt. De regulă baza unei proprietăți o pune individul ca întreprinzător, la noi în țară, este divers "politicienii" sunt deținători de activități, proprietăți, capitaluri. De ce nu se cercetează de unde în 20 de ani, unii, au reusit să devină magnați? Deseori, tot ei sunt cei, care pun piedici celor ce vor să se manifeste. Și atunci pun o întrebare: "Cum au de gând să atragă capitaluri străine?" Cum au de gând, dacă ei nu sunt în stare să convingă contingentul de peste 225.000 de moldoveni emigrați să o facă? (225.000 de moldoveni emigrați - recensământul OSCE 2002, 10 ani în urmă!!!)
     Asistăm la apariția unei caste politice, care, indiferent de ce s-ar întimpla, rămâne la conducere. În țările democratice sunt elitele demne de urmat. La noi - castele. Caracteristicile de bază sunt: inaccesibilitatea, demagogia, minciuna, cameleolismul politic, vinderea funcțiilor sau transmiterea lor rudelor, abuzul de putere, corupția, incompetența, dezinteresul total față de cetățeanul simplu. Sunt niște realități pe care toți le stiu și toți tac. Care o face din comoditate, unii din frică (pentru sine, familie, postul ce deține), dar cei mai mulți din nepăsare. Dacă vrem o schimbare, atunci schimbarea trebuie să vină de la noi, de la cetățenii simpli. Pretindem că suntem o țară democratică, atunci trebuie să le cerem celor de la conducere cu insistență planuri naționale concrete pentru ieșirea din impas, în care să fie implicată intelectualitatea și cetățenii de rind, in caz contrar să elibereze posturile pe care le dețin și de care nu sunt demni. Fiecare trebuie să-și facă partea sa în mod activ. Dacă mergem spre ruină și nu avem un viitor este și vina fiecaruia din noi, care stim să discutam doar la gura sobei, la un pahar de vin sau după un pahar de vin ca niște veritabili moldoveni. Unde este curajul nostru cel de pe timpuri, oare atât de profundă a fost spălătura de creier sovietică, că se resimte până în prezent?

7 iunie 2012
Reggio Emilia, Italia

Dinu Manole