La 06 iulie 2009, se împlinesc 60 de ani de la deportările masive ale persoanelor nevinovate, operate de către regimul sovietico-comunist pe teritoriul actual al Republicii Moldova. În total au fost deportate 11.293 familii în Siberia, în legăre de muncă periculoase pentru viaţă şi sănătate, numite şi „Gulag stalinist”.

În cea mai mare parte, din rîndurile celor deportaţi făceau parte intelectualii (pedagogi, preoţi, doctori, etc.) şi proprietarii de pămînturi care nu doreau să participe la colectivizare şi la instaurarea terorii şi minciunii. Ei au fost sacrificaţi în schimbul lichelelor, celor leneşi şi puturoşi, adevăraţi trădători care s-au căpătuit cu agoniseala celor mutaţi cu forţa în Siberia de gheaţă.

Îmi amintesc cuvintele lui Iisus Hristos: ”Cei care folosesc sabia, de sabie vor pieri”, în sensul că cei care fac rău, dacă nu în viaţa asta, atunci în cea viitoare, vor avea de suferit prin prisma răutăţilor săvîrşite asupra altora.

Să ne gîndim în aceste zile la cei decedaţi din ordinul lui Stalin, căci sunt cetăţenii noştri, pentru Basarabia au muncit şi suferit, reprezentînd adevărata intelectualitate  şi au dat dovadă de devotaţiune pentru aceste plaiuri mioritice. Mai mult decît atît, urmaşii celor deportaţi, în prezent, trăiesc o adevărată dramă, căci nu pot recupera moştenirea confiscată de stat de la părinţiii şi buneii lor, iar legislaţia Republicii Moldova nu le oferă multă şansă. Oare de ce? Răspusul nu poate fi decît unul: că legislaţia lacunară în acest domeniu a fost croită chiar de copiii celor care au profitat din însăşi averea celor cinstiţi. Dar timpurile le va aşeza pe toate şi dreptatea va triumfa.