Un studiu realizat de cercetătorii americani din Louisiana, care au analizat timp de 13 ani stilul de viaţă a 17.000 de subiecţi de ambele sexe, au constatat că persoanele care îşi petrec cea mai mare parte din zi la birou, stând pe scaun, prezintă un un risc de 54% mai mare de a muri în urma unui atac de cord, faţă de persoanele cu viaţă mai activă. Studiul specialiştilor Centrului de Cercetări Biomedicale Pennington, din Louisiana, publicat în revista de specialitate Medicine & Science in Sports & Exercise a atras atenţia celor interesaţi de viaţa sănătoasă.

   Când coordonatorul cercetării, Peter Katzmarzyk, a fost solicitat de jurnalişti să dea detalii, el a precizat mai întâi de toate că studiul realizat de echipa sa nu este nou sub soare. Interesul faţă de pericolele vieţii sedentare le fusese stârnit mai înainte cercetătorilor britanici. Ei au rea­lizat, în 1953, un studiu similar, având ca subiecţi şoferii de autobuz. Din acel studiu a rezultat că şoferii de autobuz riscă de două ori mai mult să moară de atac de cord decât mani­pulanţii cărucioarelor de transportat bagaje.
    Referitor la studiul realizat de echipa sa, Katzmarzyk a dezvăluit cea mai surprinzătoare constatare făcută în urma cercetărilor,  aceea că petrecerea zilei de lucru în şezut, pe scaun, este un „factor de risc independent” pentru atacul de cord, fără legătură cu alţi factori care îl pot provoca. Astfel, acest factor de risc îi afectează în egală măsură pe fumători şi pe nefumători  sau pe cei care practică zilnic exerciţii fizice şi pe cei care nu le practică. Pe scurt, nu contează câtă mişcare fizică faci zilnic sau cât de sănătos mănânci, pentru că stând mai toată ziua pe scaunul de birou, riscul de a muri mai devreme, din cauza unui atac de cord, se dublează.
    De ce se întâmplă aşa ceva? Nici experţii nu ştiu deocamdată cu siguranţă. Unul dintre colegii lui Katzmarzyk, profesorul Marc Hamilton, crede că secretul s-ar afla într-o en­zi­mă, numită lipoprotein lipaza – LPL – sintetizată în ţesuturile adipos şi muscular, care transformă grăsi­mi­le din sânge în energie. Făcând studii pe şoareci de laborator, Hamilton a constatat că la cei care stăteau în pi­cioa­re, substanţele erau transportate în organismul lor de zece ori mai re­pede decât la cei care nu se mişcau şi stă­teau culcaţi. În această poziţie, nivelul de LPL din organismul ro­ză­toa­relor scădea drastic. Cercetătorul afirmă că acest mecanism func­ţio­nează la fel şi la om. Statul ore-n şir pe scaun încetineşte metabolizarea substanţelor în organism, iar arderile fiind astfel încetinite, grăsimile se depun pe ţesuturi şi pe vasele de sânge, ceea ce creşte considerabil riscul producerii unui atac de cord. Dar nu numai inima are de suferit din cauza statului pe scaun. Suferă şi coloana vertebrală, de la prima, la ultima vertebră, mai ales dacă poziţia este incorectă, cu spinarea îndoită şi capul aplecat spre ecran sau tastatură, poziţie cel mai frecvent întâlnită, suferă şi bazinul, care tinde să se ducă „în faţă”, şi umerii, care „se apleacă” şi, până la urmă, tot trupul.
    Pe de altă parte, astăzi, spre deosebire de acum 20-30 de ani, petrecem, potrivit statisticilor, cu 8% mai mult timp pe scaunul de birou, iar stilul nostru de viaţă este, de asemenea, mai static, chiar dacă dedicăm poate mai mult timp mişcării fizice organizate, de tipul gimnasticii şi anumitor sporturi, ceea ce nu trebuie confundat cu a avea o viaţă activă. Aceasta din urmă constă în exerciţii „neconvenţionale”, ca mersul pe jos, munca în gospodărie şi altele asemănătoare, mult mai eficiente decât primele. De pildă, s-a constatat că o persoană care lucrează 6-8 ore stând în pi­cioare arde până la 1.500 de calorii, în timp ce una care lucrează stând la birou, pe scaun, abia dacă arde 900.
    Din fericire, nu este totul pierdut. Există câteva trucuri foarte eficiente în lupta cu efectele periculoase ale sedentarismului de birou. De pildă, Ha­mil­ton recomandă pauzele mici şi dese. Pot fi şi două pe oră, când e bine să te ridici de pe scaun, să bei un pahar cu apă sau un suc, să faci o vizită co­le­gilor din biroul vecin sau priveşti pe  fereastră. Trucul pauzelor mici descu­ra­jează depunerile excesive de grăsime. Eficient este şi statul în picioare când vorbeşti la telefon. Caloriile se duc mai repede, iar conversaţia este mai concentrată pe subiect, decât din poziţia şezând. Un alt truc constă în a nu scrie e-mail-uri „kilometrice”. Dacă redactarea unui e-mail ar dura mai mult de un sfert de oră, mai bine pune mâna pe telefon şi stai de vorbă cu persoana respectivă, de preferinţă, în picioare. Nu în ultimul rând, nu sta mai mult de şase ore pe scaun şi asigură-te că biroul, scaunul, tasta­tura şi ecranul sunt aşezate în poziţiile ergonomice optim adaptate la statura ta.

jurnalul.ro