Un tânăr era foarte supărat că nu are  mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie. Dar, cum mergea el aşa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braţ.

Văzând cât sânt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un singur lucru: cât de bogat este el. Nu  avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăşte din ea-putere de muncă, bucurie şi voie bună. Acum îşi dădea seamă că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alţii au rămas orbi. El putea să vadă, clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său. Şi chiar a început să le vadă. De unde până atunci se gândea doar la "problema" lui- cum să facă rost de bani, acum lumea din jurul său devenise parcă altfel luminată. O simţire de bunătate se revărsa din sufletul său şi orice lucru de care se apuca îi sporea. Cu cât era mai binevoitor cu cei din jur, cu atât sufletul său afla mai multă linişte.

Mai mult, în scurt timp, chiar lucrurile pe care le râvnea cu ardoare altădată şi care îi păreau cu desăvîrşire inaccesibile, au început să vină spre el, în mod surprinzător, prin câştiguri cinstite.  Şi atunci a fost pătruns de un adevăr simplu de tot: însuşi omul, prin felul său de a fi, prin atitudini şi opţiuni, face ca lucrurile să se apropie sau să se îndepărteze de el, să facă parte din viaţa sa sau să intre în viaţa sa, într-un cuvânt- omul îşi face cu mâna sa sărăcia şi bogăţia.

Anonim

   Citind articolul postat pe site de Ana Cojocaru(citește articolul), pe care o apreciez datorită curajului de a scrie opinia proprie (de altfel invit şi pe alţi cititori dornici de discuţii în contradictorii), nu pot să nu fiu de acord cu afirmaţiile ei referitoare la faptul că scoaterea gardului de sîrmă ghimpată va impulsiona într-o anumită măsură accesul populaţiei la spaţiul riveran al r.Prut şi că orice tentativă de trecere a frontierei va fi contracarată de Serviciul Grăniceri. Dar constat o inexactitate în articolul ei privind faptul că cetăţenii va valorifica 2500 ha, or, conform proiectului Hotărârii Parlamentului RM, după gardul de sîrmă ghimpată, avem în total doar 1201,6 ha de teren arabil, dintre care 193,6 ha în r.Ungheni, 513 ha în r.Briceni, 175 ha în r.Edineţ, 101 ha în r.Glodeni, 92 ha în r.Făleşti şi 127 ha în r.Hînceşti. Din păşuni, dispunem în total- 975 ha, iar predominantă este suprafaţa pădurilor- 5182 ha.

   Precum am menţionat, avînd o mare rezervă, această acţiune din partea statului va avea un impact negativ major asupra fondului forestier. Mai mult decît atît, nu este prevăzut niciun mecanism de protejare a unor zone naturale deosebite, cum ar fi rezervaţia "Pădurea Domnească". Cu siguranţă, de gestiunea pădurilor se va ocupa Ministerul Mediului, organe centrale de specialitate, în special Î.S. "Moldsilva", dar activitatea acestuia din urmă lasă de dorit, deoarece după cum menţionează publicaţia ecologică lunară "Natura", pădurile din Moldova, în ultimul timp, sunt defrişate în mod ilegal în mijlocul lor, lăsîndu-se pîlcuri de arbori la margini pentru a camufla fărădelegile pădurarilor.  Ce garanţie dă statul că, pădurarii şi cetăţenii răuvoitori nu vor proceda astfel cu pădurile Prutului. Căci da controale vor fi, dar efectul va acelaşi ca atunci cînd se încearcă a se lupta cu evaziunea fiscală a întreprinderilor din ţara noastră, ce aduc daune considerabile bugetului naţional.

   În prezent este necesar de a se perfecta, într-o  formulă mai nouă, mai flexibilă şi mai accesibilă, procedura ce reglementează modul de întrare/ieşire prin gardul de sîrmă ghimpată a celor ce doresc să aibă acces la terenurile agricole din lunca Prutului, să pescuiască, să culeagă pomuşoare şi plante medicinale, să se relaxeze, cu condiţia controlului permanent în evitarea abuzurilor. Actualul sistem e prea strict şi rigid, dar prin modificări în legislaţie, vom avea liberatatea să ne simţim pe malul Prutului ca acasă. Iar după ani de familiarizare cu dragostea pentru ceea ce e viu (mediul înconjurător) şi după impunerea unei educaţii ecologice eficiente, vom putea să scăpăm de această "ruşine".

 Google Eart - unul in cele mai cunoscute software din casa google, publică în mediu în 5 ani imagini satelitare de pe toată suprafața terestră. Iată că unii curioși au vizionat localități mai puțin comune și au notat lucruri foarte interesante și/sau stranii pe care vi le propun și voua să le vizionați...

Călatorie plăcută...

Denumirea Locului : coordonatele în Google Earth
Munte în formă de indian: 50° 0′36.15″N 110° 6′45.01″W
Desenul unei stele: 37°24′1.66″N 116°51′58.85″W
Desenul unei piramide: 37°37′38.49″N 116°50′26.44″W
Cercuri în grîu în Anglia: 53°31′54.33″N 1°21′24.93″W
Cladire în formă de svastică: 32°40′33.83″N 117° 9′28.36″W
Gigantul din Tarapacà: 19°56′56.86″S 69°38′1.81″W
Cercuri în grîu în Italia: 44°40′52.79″N 10°19′6.39″E
Stațiune Radar: 18°20′39.01″N 66°45′8.79″W

Eu am copilărit pe malul Prutului, stau la 300 de metri de râu și am considerat firesc acel rând de sârmă ghimpata care apărea pe malul râului. Firesc pentru mine însemna caracteristic tuturor frontierelor dintre state. Din fericire sau din păcate m-am convins că nu este așa. Statele democratice au granițe, dar nici una nu are sârmă ghimpată. De ce ne-ar încurca in vre-un fel sârma ghimpată? E amenajată bine, e întreținută și nu încurcă pe nimeni la o primă vedere. Există o sumedenie de argumente pe care din mai multe considerente ”avantajoase” partidului comunist această sârmă ghimpată este un ”AS” din mânecă: 1. Sârma e siguranța negării apartenenței poporului moldav la cel român; 2. Ghimpii arată reticența față de statele cu care Moldova se află în conflict direct(provocat de ea însăși); 3. Da, e o lupta psihologică pe care, comuniștii prin sârmă o văd câștigată anume față de partea română. O luptă imaginară pe care a pornit-o un sistem la fel de imaginar care a guvernat imaginar timp de 8 ani de zile. Evident, e dificil să te trezești la realitate după 8 ani de criză politică. Referitor la reglementările aferente scoaterii sârmei ghimpate cred ca ar fi necesar impunerea anumitor amenzi cu referire la poluare și la valorificarea neautorizată a teritoriului de pe malul Prutului. Cât despre intențiile de traversare prin înot al râului, au fost tentative și cu sârma ghimpată, și există un serviciu de stat care se ocupă cu evitarea unor astfel de acțiuni: Serviciul de Graniceri.

Cele 2500 de hectare pot fi valorificate de oamenii care și-au schimbat mentalitatea pentru că au cei 7 ani de acasă, și la educarea căreia guvernarea nu contribuie decât prin bunul exemplu al generațiilor tinere care pot participa colectiv sub instruirea administrațiilor locale de pe malul stâng al Prutului la valorificarea exemplară. Sunt activitați simple care trebuie efectuate în timp util sub supravegherea Ministerului Mediului și al ONG-urilor cu profil ecologic și nu numai. Toți putem fi voluntari la o schimbare ”de frontieră”. Sunt pentru scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut, cu riscul de a-mi schimba amintirile din copilărie când vedeam celălalt mal al Prutului printre gratii ghimpate. Prefer un orizont, un viitor deschis.