Moldovenii din străinătate nu au avut posibilitatea să participe la scrutinul electoral din 5 iunie 2011, deoarece autorităţile de la Chişinău nu au ştiut să le asigure dreptul constituţional de vot. Dar şi alegătorii de acasă au avut parte de o lege strâmbă, care a permis comuniştilor să pună mâna pe Consiliul municipal Chişinău, deşi obţinuseră mai puține voturi decât partidele din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană. Însă ce să-i faci – strâmbă-i legea, dar e lege! Ocupând Consiliul oraşului, ştabiştii electorali ai lui Voronin şi-au regrupat din mers forţele şi au pornit la asaltul general al Primăriei. Ţinta atacurilor furibunde a devenit Dorin Chirtoacă, Primarul în funcţie, omul-fortăreaţă, pe care-l voiau distrus cu orice preţ pentru a cuceri, în turul doi al votării de la 19 iunie, capitala, , iar peste câteva luni – şi întreaga Moldovă.

Aflându-mă în oraşul italian Parma, situat la două mii de kilometri depărtare de Chişinău, înţelegeam clar că dacă pierdem capitala, viitorul democratic şi european al Moldovei va deveni foarte şi foarte problematic. Când am văzut că ştirile de acasă deveniseră peste măsură de îngrijorătoare am decis să revin în Moldova în mod neapărat pentru a participa la campania electorală măcar în ultima săptămână.

Luni, 13 iunie, eram deja la Chişinău. Am văzut peste tot panouri electorale pro-Dodon, motociclete cu materiale audio-vizuale, ziare peste ziare cu duh roşu, de asemenea, agitatori de stradă, etc., etc. Doar în perimetrul Pieţei Marii Adunări Naţionale am numărat şapte  puncte de agitaţie electorală comunistă, dar nici unul în susţinerea candidatului liberal. Poate... doar unul. În spatele monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt era organizată Expoziţia materialelor documentare de arhivă privind comemorarea victimelor deportarilor staliniste in Moldova, de la inceputul cărora se împlineau 70 de ani. Priveam fotografiile martirilor neamului meu şi mă simteam străpuns de mii de ochi, care implorau să fie ratuiți, să nu fie duși și omorâți in ghetăriile Siberiei de către călăii comunişti.

Atunci am înţeles ce aveam de făcut...

Am improvizat un punct de agitaţie electorală pro-Chirtoacă chiar în vecinătatea monumentului slăvitului voievod şi cât mai aproape de icoanele deportaţilor. Au urmat cinci zile de muncă electorală asiduă, pe parcursul cărora am repartizat cantităţi considerabile de materiale de agitaţie, am îndemnat sute şi chiar mii de cetăţeni să voteze pentru Dorin Chirtoacă, încurajându-i că noi sântem mai mulţi şi Chişinăul este oraşul nostru, dar nu al comuniştilor. Captivat de activitatea desfăşurată, încercam sa compun sloganul adecvat pentru fiecare situaţie. De luni până joi, când presiunea exercitată asupra candidatului liberal de maşinăria diabolică a propagandei comuniste ajunsese la apogeu si nimeni nu risca sa spună cu ce se va încheia confruntarea fără de compromis, chemam cetăţenii la rezistenţă moral-psihologică, scandând cu voce hotărâtă: “Ori învingem, ori murim! Înainte cu Dorin!” În una din zile am fost salutat de un bărbat care s-a prezentat drept membru al Societăţii polonezilor din Republica Moldova, căruia i-am răspuns cu cuvintele ”Вперед за Киртоакэ, вперед за свободу!” Şi eram convins ca polonezii din Chişinău vor vota pentru Dorin! Victimele odiosului Pact Molotov-Ribbentrop nu votează comunismul! Pentru un grup de ucraineni, veniţi pe ospeţe în Moldova, am improvizat următoarele rânduri : “Хай живе самостийна Украина, незалежна и непобедима!”. Şi nu am uitat să-i rog sa transmită urarea mea cunoscuţilor si rudelor lor din Chişinău.

Joi si vineri, când a fost dată publicităţii decizia Procuraturii Generale privind falsul si uzul de fals de câtre Dodon si părtaşii lui, iar Ministerul de Interne a confirmat oficial ca gruparea comunistă din Consiliul municipal Chişinău conţine cel puţin un violator şi asasin de copii, confruntarea electorală a căpătat un caracter necruţător. Atunci si eu am aruncat in luptă sloganul: ”Cu Dorin - la primărie! Cu Dodon - la puşcărie!” Trecătorii erau receptivi, zâmbeau, mă salutau cu semnul victoriei si scandau la rândul lor “Înainte cu Dorin!”, “Jos Dodon!, Jos comunismul!”. Mă bucuram împreună cu sutele de cetăţeni care ştiau ce trebuie sa facă la 19 iunie, căci aveau încredere în dreptatea și victoria lui Dorin Chirtoacă şi a noastră a tuturor! Conştiinţa că-mi fac datoria civică mă ajuta să uit şi de foame, şi de sete, precum să nu simt nici arşiţa insuportabilă de peste 30 de grade ce topea asfaltul.

Pe parcursul a cinci zile lungi de vară am trecut prin mai multe situaţii ce mi-au amintit de anii trecuţi, mi-au creat impresii nou şi m-au ajutat, într-o oarecare măsură, să înţeleg mai bine problemele actuale cu care se confruntă ţara.

Un colonel în rezervă, fost coleg de serviciu de la Ministerul Apărării, mi-a relatat o ştire, despre care auzisem câte ceva şi mai înainte: ex-şeful Marelui Stat-Major al Armatei Naţionale, colonelul Vladimir Donţu face propagandă pentru comunişti. „Oare pentru ce ne-am întors noi acasă cu douăzeci de ani în urmă - să slujim comuniştilor sau poporului?” – m-a întrebat vechiul meu prieten cu indignare în glas. Am răspuns fără ezitare: „Desigur, poporului, domnule colonel! Şi a demonstrat acest fapt şi colonelul Donţu, care a luptat la Nistru şi a comandat apoi Brigada de artilerie, instruind şi educând tinerii apărători ai Patriei; care a demonstrat cele mai bune calităţi morale şi profesionale şi în funcţia de şef al Marelui Stat Major; care s-a împotrivit distrugerii patrimoniului militar pe timpul ministrului Pasat şi care pentru aceasta a fost eliberat din funcţie. Tragedia colonelului Donţu este că, în calitate de militar onest a suferit din cauza politicienilor, iar de când face propagandă comunistă, îi face pe alţii să sufere. Păcat că şi-a pus pus onoarea de ofiţer în slujba unui regim compromis!”

Într-o zi am rămas puternic impresionat de un tânăr evreu, venit în Moldova pentru motive de studii şi care s-a prezentat cu numele biblic Samuel. În timpul micii noastre discuţii a arătat cu mâna spre portretul lui Dorin Chirtoacă şi a afirmat, exprimându-se într-o română cu accent: „El este bun, el nu este corupt. Dodon – corupt, Voronin – corupt, comuniştii toţi – corupți. Studentul care dă bani la profesor şi nu învaţă este corupt. Profesorul care ia bani şi nu lucrează este corupt. Studentul şi profesorul corupți sânt doi comunişti. Corupţia nu este bună. Corupţia vine de la sovietici” Am urmărit cu atenţie raţionamentele concise ale tânărului cu nume de profet şi m-am gândit atunci în mintea mea: Ce dezvăluire simplă şi exactă a esenţei fenomenului corupţiei din societatea moldavă postsovietică! O, judecată frumoasă şi dreaptă a străvechiului neam al lui Moise, dar de ce eşti supărată pe Tcaciuc, Mişulin şi Reidman? Şi până când, Doamne, vei răbda slujitorii viţelului de aur ce vor să abată poporul meu de pe calea libertăţii şi să-l întoarcă din nou sub puterea faraonilor?

În aceiaşi zi un bătrân vioi, de statură joasă, i-a luat la ocară pe câţiva tineri năimiți cu două sute de lei pe zi să împartă materiale propagandistice în favoarea candidatul comunist: „Cum nu vă e ruşine la obraz să faceţi agitaţie pentru aceşti bandiţi! Cum de nu vă e frică de Dumnezeu să vă vindeţi sufletul satanei!” Ceva mai devreme, preluase, sărmanul, un mănunchi de „агицки”, crezând că acestea pledau pentru Dorin Chirtoacă, dar când le-a privit cu atenţie, a tresărit, de parcă ar fi ţinut în mână un mănunchi de şerpi veninoşi şi a început să le rupă una câte una, aruncându-le la lada de gunoi şi vărsându-şi amarul din suflet: „O să răspundeţi voi pentru călăii care mi-au distrus copilăria, mi l-au omorât pe tata, o să răspundeţi!” Când am văzut că s-a apucat de inimă, iar pe faţă îi curgeau şiroaie de lacrimi, l-am cuprins cu multă grijă, încercând să-l liniştesc: „Lasă-i în pace, taică! O să vezi - Dorin va învinge! Linişteşte-te, te rog!! Nu se va pierde neamul nostru!”. După ce şi-a revenit puţin, bătrînelul inimos mi-a zis printre suspine: „Eu sânt bunelul lui Dan Bălan! Eu am scris o carte – „Stalin mi-a furat copilăria”. Am fost invitat la prezentarea cărţii în Toronto, Canada”

Într-o după amează am văzut un bărbat de statură mijlocie, care frunzărea atent ziarele din colecţia pregătită pentru informarea potenţialilor alegători. M-am apropiat pentru a-i înmâna adresarea candidatului liberal şi l-am invitat verbal să vină numaidecât la secţia de votare în ziua de duminică. Domnul a luat foaia albastră cu textul adresării şi m-a privit cu ochii săi ce emanau multă bunătate sufletească, zicându-mi cu voce liniştită: „Eu sânt tatăl lui Dorin.” Am rămas câteva clipe împietrit de emoţie şi încercam să spun ceva, dar nu găseam cuvintele potrivite. Domnul a zâmbit uşor şi a continuat: „Îmi cer scuze pentru limba mea proastă, căci am început s-o vorbesc cu precădere după ce m-am întors din Siberia.” Doamne, Doamne! Câtă omenie, câtă sfinţenie! Deportaţi în Siberia, cu copilăria furată, cu părinţii pierduţi... şi tot ei se scuză! Eu însă, aş fi ascultat zile în şir vorba sa frumoasă şi cumpătată. La despărţire l-am cuprins ca pe un frate mai mare şi l-am asigurat din toată inima: „Nici un tată din Moldova nu are un fecior mai bun!”

Într-o dimineaţă devreme l-am zărit pe ministrul de externe, domnul Iurie Leancă, pe care l-am cunoscut pentru prima dată încă în 1992. Îmbrăcat elegant, cu sacoul îndoit peste braţul mânii stângi şi o geantă de culoare neagră în mâna dreaptă, întreţinea din mers o convorbire cu un tînăr tot atât de simpatic ca și domnia sa. Ajunşi în dreptul punctului meu de agitaţie, domnul ministru a rămas puţin surprins, apoi m-a salutat graţios, trecând mai departe. Privindu-l din urmă, cum a întrat, împreună cu amicul său, în Grădina Publică, îndreptându-se în direcţia Ministerului de Externe, nu ştiu de ce m-am gândit că, dacă n-ar fi fost de vină sacoul şi geanta, la sigur  mi-ar fi dat şi mâna.

Am avut multe alte întâlniri plăcute cu colegi de la Universitate, deputaţi din Parlamentul 1990-1994, camarazi de serviciu militar, cunoscuţi ocazionali din diferite perioade ale veţii, care se opreau numaidecât, se înteresau sănătate, ocupaţia mea actuală, situaţia moldovenilor din Italia, etc., etc. Şi pe toţi îi sfătuiam să creadă în victorie şi să vină la secţiile de votare împreună cu familiile, rudele, vecinii de casă sau de la bloc şi toţi prietenii.

Dar au existat şi altfel de întâlniri. Într-una din zile am făcut un schimb de păreri cu tovarăşul Alexandr Isaev, redactorul „Коммунист”-ului, care încerca să-mi dovedească că guvernarea comunistă nu poartă nici o vină pentru soarta sutelor de mii de moldoveni constrânşi să plece la muncă peste hotare. Evident, eu susţineam un alt punct de vedere. Atunci convorbitorul m-a pocnit cu o întrebare arogantă: „А вы читали газеты до 2000-ного года?” Am răspuns pe scurt: „Разумеется, в том числе и заказные материалы, как например, „Exodul”, то есть „Исход” , Пасата.

Un trecător bine făcut fizic mi-a răspuns cu răutate la invitaţia de a merge la votare, dar nu i-a fost de ajuns, căci s-a oprit din mers şi m-a agresat verbal: „Как тебе не стыдно агитировать за преступников?” „Ищите преступников в другом лагере!” – i-am răspuns hotărît. Mi-a fost dat apoi să aud înjurăturiî şi ameninţări cu răfuială fizică, caracteristice gardienilor GULAG-lui.

Am fost preocupat, în modul cel mai serios, când o echipă de la TV NIT mi-a stat în coastă cam vre-o jumătate de oră. Atunci m-am stăruit să identific de departe şi să evit persoanele care mi-ar fi refuzat materialele electorale, ca să nu mai vorbesc şi de eventuale ofense verbale. Căci pentru specialiştii NIT-ului ar fi fost suficiente două-trei episoade de acest fel pentru a înjgheba un material defăimător în adresa candidatului liberal iar eu activam pe cont propiu, și nu aveam dreptul să risc.

Dar am întâlnit şi persoane neafiliate politic. De pildă, o femeie scundă, de vârstă înaintată,mi-a declarat-o din capul locului: „Не пойду голосовать за детонасильников. Боже, Боже, какой грех - насиловать и убивать детей!” „Но у вас есть возможность голосовать за другого кандидата!” – am insistat eu, dar fără mari speranţe. Şi pe bună dreptate, căci bătrânica a pus piciorul în prag: „Нет! Не пойду голосовать! Я и дочкам сказала - коммунисты это преступники, а Киртоакэ румын!” . În principiu, sărmana bătrână a spus lucruri adevărate. Alte comentariile sânt de prisos.

In ultima zi de agitaţie electorală, adică vineri, 17 august, mi-a atras atenția un tip interesant cu ochelari întunecaţi, aşezat pe o bancă de la intrarea în Gradina Publică, nu departe de punctul meu de agitaţie. Am observat că de fiecare dată când rosteam un slogan sau altul, făcea nişte notiţe intr-un blocnot, apoi vorbea cu cineva la celular. Însă fiind copleşit de fervoarea lucrului electoral, m-am stăruit să uit de prezenţa lui, căutându-mi de treburile mele.

După amiază, în centrul Chişinăului, s-au adunat câteva sute de maşini împodobite cu portretul Primarului şi drapelul municipiului Chişinău, tricolorul naţional, steagul Uniunii Europene, dar si stindardele partidelor din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană. După startul marşului auto pro-Chirtoacă, coloanele de maşini au pornit impetuos spre sectoarele capitalei, localităţile din componența municipiului, chemând cetăţenii la votare şi prevestind peste tot victoria lui Dorin. Zărind câteva maşini cu însemnele Partidului lui Filat, i-am îmbărbătat pe liberal-democraţi cu îndemnul: “Înainte stejari! Înainte codreni!”. Iar stindardul partidului lui Lupu mi-a amintit de sloganul echipei italiene de fotbal AS Roma – “Forza Roma! Forza lupi! Son pasati tempi luti!”(Putere Roma, Putere lupi! Timpul de doliu a trecut!), pe care l-am adaptat rapid la condiţiile electorale moldave intr-o redacţie bilingva: “Forţa, Demo! Forţa, lupii! La votare cât mai iute!”

Impresionantul marş auto a fost urmat de un spectacol electoral de zile mari care a început cu o suita de melodii divine compuse de maestrul Eugen Doga, pentru a continua cu frumoase cântece populare si şlagăre de muzică uşoară interpretate de Maria Sarabaş, Anastasia Lazariuc, Marcel Pavel si alţi mari artişti de pe ambele maluri ale Prutului. Piaţa Marii Adunări Naţionale părea întinerită cu vre-o 20 de ani. Centrul Chişinăului era din nou liber de comunism!

Mi-am încheiat istovitoarea activitate de agitaţie odată cu căderea amurgului, după ce Dorin Chirtoacă încheiase discursul său electoral ţinut in fața a zeci de mii de spectatori-alegatori. Traversând Piaţa printre mulţimea de lume, am prins cu urechea cum un bărbat de vârstă mijlocie informa un grup de tineri, că domnul Primar este aşteptat la Televiziune, dar urmează să revină mai târziu, câtre sfârşitul concertului. Trecând mai departe, mi-a atras atenţia o femeie cu privirea meditativă, care lămurea persoanelor din apropiere: „Mare povară şi-a pus Dorin în spate. De cât curaj a dat dovadă pentru a nu se da bătut în faţa tâlharilor de comunişti şi a droaei de şopârle ce l-au încolţit din toate părţile. E-eh! Să-l fi susţinut Lupu şi Filat, Dorin ar fi învins din primul tur şi acum nu am aştepta cu sufletul la gură rezultatul votării de duminica următoare!” Ajuns în dreptul scenei, m-am oprit pe câteva clipe pentru a asculta cântecul plin de farmec „Seară albastră”, ale cărui cuvinte se înălţau deasupra Chişinăului, pierzându-se în necuprinsul cerului.

Seară, seară-albastră cade, cade pe pământ

Arde steaua noastră, arde, arde luminând...

.....................................................................

O, cât de mult aş fi dorit să urmăresc şi eu frumosul concert electoral, dar fiind zdrobit de oboseală, m-am îndreptat încet spre Primăria municipiului, in preajma căreia am zărit un taxi de culoare albastră. Aveam picioarele ca de plumb si mă simţeam la capătul puterilor, de parcă eram unul din oştenii lui Ioan Vodă in a treia zi a bătăliei de la Cahul. Am urcat in maşină si, numind adresa de destinaţie la Botanica, am simţit pe loc cum o moleşeala îmi pătrundea prin tot corpul, iar pleoapele mi se lipeau de la sine.

***

In dreptul Ministerului de Interne am fost opriţi de un poliţist, care a ordonat şoferului sa tragă pe dreapta si sa aştepte, apoi a raportat ceva prin raţie. In secunde numărate s-a apropiat dinspre Primărie o maşină „Şkoda” de culoare neagră din care a coborât in grabă chiar tipul suspect cu ochelari întunecaţi din Gradina Publică. Apropiindu-se hotărât de uşa din dreapta, mi-a băgat in ochi o legitimaţie, prezentându-se drept ofiţer cu misiuni speciale si, fără a mă lăsa sa-mi vin in fire, m-a luat la întrebări: “Numele? Prenumele? Anul de naştere? Studiile? Domiciliul permanent si locul de reşedinţă peste hotare? Gradul militar? Apartenenţa de partid?” etc., etc. Fiind militar în rezervă, m-am subordonat, răspunzând pe rând de la nume si până la “fără de partid”, dar tipul m-a intrerupt, ordonându-mi răspicat: „Destul! Sânteţi mobilizat! Treceţi in maşina noastră!”, la care eu am răspuns militărește - “am înțeles!” Făcând cale întoarsa spre Primărie, am fost informat pe scurt că sânt aşteptat de urgenţă pe scena din Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde s-a adunat conducerea Alianţei pentru Integrare Europeana pentru a acorda sprijin electoral Primarului Chirtoacă.” “Bi-ne, - am încercat să mă dumiresc - dar ce legătură am eu cu domniile lor?” Răspunsul a fost neaşteptat : “Dumneata ai obligaţia să le acorzi ajutorul necesar in vederea alcătuirii textului Sloganului electoral, fără de care victoria domnului Chirtoacă este imposibilă!”. Coborând din maşină, am întrebat cum de se întâmplă că liderii Alianţei nu se pot isprăvi cu asemenea sarcină? Tipul cu misiuni speciale, m-a împins de spete pe scenă, şoptindu-mi răspunsul la ureche: “Pentru că se sfădesc!”

Şi atunci în faţa ochilor mi s-a deschis o privelişte tristă – Vladimir Filat, chipeş de parcă era tras prin inel, dar mâhnit ca un arţar in pragul iernii, stătea singur în partea dreaptă a scenei, întors cu faţa spre Orient. Mihai Ghimpu, istovit de povara politicii, fuma încovoiat de spete, întors cu faţa spre Occident. Iar Marian Lupu, înalt ca un monument, privea îngândurat spre Piaţa enormă, de parcă s-ar fi uitat in pădure, fără sa vadă nimic.

Dându-mi seama de gravitatea situaţiei, mă gândeam cu disperare dacă voi reuşi să împac trei oameni de stat, uniţi printr-un program comun de guvernare si puşi în faţa unui scop electoral de maximă importanţă, dar dezuniţii în mod deplorabil de interese divergente. Cu alte cuvinte, aveam de rezolvat o problemă politico-pedagogică nemaipomenită, iar criza acută de timp mă constrângea să acţionez cât mai rapid, fără a schiţa în prealabil careva plan de lucru. De aceea, am spus fără întârziere “Bună seara” celor prezenţi, dar nu mi-a răspuns nimeni. Atunci m-am adresat celui mai tânăr şi mai afectat de emoţii, pe care l-am consolat cu voce blajină: “Vlădut, - sa nu fie de numărătoare, dar, cu voia Celui de sus, ai trecut cu bine de 40 de ani. Constituţia iţi permite deja să ocupi scaunul de Preşedinte al Republicii. Dar spune, dragule, de ce eşti atât de necăjit?” Domnul Prim-ministru a oftat adânc şi a răspuns cu voce slabă: "Toţi zic „Guvernul Filat”, dar, de fapt, Guvernul este al Alianţei pentru Integrare Europeană. Eu am o țară de guvernat, dar cum s-o fac dacă in cadrul Alianţei ne ţinem numai de sfadă?” Am ţinut să precizez dacă avea in vedere mici neînţelegeri de conlucrare sau conflicte de principiu. A reuşit doar să zică: “Noi Ne certarăm avan…”, dar podobit de lacrimi nu a mai încheiat fraza. Desigur, l-am îndemnat pe domnul Prim-ministru să nu dispere, asigurându-l că, până la urmă, totul va fi bine.

Apoi m-am îndreptat spre avanscenă şi, aruncindu-mi privirea in sus, spre cupolă, am văzut faţa încremenită a lui Marian Lupu, căruia i-am adresat întrebările (cu permisiunea ta, stimate cititor, voi trece în continuare la vorbirea directă):

Autorul: Domnule Preşedinte, confirmaţi existenţa neînţelegerilor in interiorul Alianţei? Dacă da, care este originea situaţiei de conflict?

Lupu: Primo: Da, confirm! Secundo: Neînţelegerile noastre au fost cauzate in mod lamentabil de incapacitatea sau nedorinţa domnului Prim-ministru de a respecta acordurile încheiate în cadrul Alianței pentru Integrarea Europeana.

Autorul: Dar nu doriţi să deschideţi parantezele?

Lupu: Ba da! M-am referit la intenţia declarată a Domniei sale de a ocupa postul de Preşedinte al tări, in pofida înţelegerii anterioare privind rezervarea acestei funcţii pentru o altă persoană.

Filat (depăşindu-şi sentimentele şi apropiindu-se de avanscenă): Dar eu sânt sigur că certurile noastre au început din momentul când în Partidul Democrat şi-au găsit refugiu oligarhi din anturajul clanului Voronin.

Autorul: Dar pe cine aveți în vedere, domnule Prim-ministru?

Filat: Am în vedere individul care s-a specializat în afaceri tenebre şi pe care domnul Lupu l-a plasat chiar în capul listei electorale la alegerile în Parlament.

Lupu: Sunt dator să vă atrag atenţia că persoana vizată s-a încadrat în campania electorală pe lista Partidului Democrat din iniţiativa şi cu acordul domniei sale.

Filat: Nu contează cui i-a apaţinut iniţiativa. Mult mai important este să examinăm ce fel de activitate desfăşoară individul respectiv.

Lupu: Dar de ce să nu luăm în discuţie situaţia dezastruoasă de la Vama de stat? Căci despre ce denotă cazurile alarmante de contrabandă cu ţigări de la posturile vamale de pe Prut?

Ghimpu : Dar importul unor cantităţi uriaşe de carne de calitate şi provenienţă dubioasă, ce a dus la ruinarea producătorilor autohtoni?

Filat: Domnul Mihai, integrarea europeană presupune şi relaţii comerciale de liber schimb cu partenerii occidentali.

Ghimpu: Despre ce fel de comerţ liber vorbiţi Dumneavoastră?

Lupu: Dar care parteneri pun în mişcare puhoil de mărfuri contrafăcute care literalmente au strivit vămile de pe Nistru, inundând în mod ilegal ţara? E timpul să conştientizăm faptul că atât timp cât nu vom face regulă la vamă, strategia integrării europene nu poate avea şanse de succes. Bruxelul nu va admite aderarea la spaţiul economic unic european a unei ţări, teritoriul căreia a devenit un veritabil coridor de contrabandă.

Filat: Dar eu sânt convins că vectorul occidental al republicii noastre a fost deja compromis chiar din vina Partidului Democrat care promovează, de fapt, un parteneriat strategic răsăritean.

Lupu: Încă urmează a să vedem cine promovează acest tip de parteneriat.

Filat: Vom vedea, dar deocamdată ţara doreşte să ştie ce scop a avut acordul postelectoral pe care l-aţi încheiat cu partidul lui Voronin sub tutela unui înalt demnitar de la Kremlin şi care a ţinut poporul cu respiraţia tăiată mai bine de o lună de zile. Sau despre ce vorbeşte Acordul de parteneriat semnat intre Partidul Dumneavoastră şi Единная Россия lui Putin? Oare nu este clar ca bună ziua că aceste acte subminează vectorul occidental al strategiei politicii externe a guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană?

Lupu: Resping vehement aceste acuzaţii pe care le consider nefondate şi calomnioase. Stimaţi domni, la acest capitol vă invit să luaţi act de următoarele: primo: în cadrul consultaţiilor cu comuniştii nu s-a mers mai departe de un protocol de intenţii; Secundo: Acordul de Parteneriat dintre Partidul Democrat si Partidul Rusia Unită porneşte de la importanţa geopolitică a  Federaţiei Ruse – actor de bază în relaţiile internazionale şi ţine cont de situaţia sensibilă de securitate dar şi de  statutul de neutralitate permanentă a Republicii Moldova. Declar cu toată responsabilitatea că acest Parteneriat strategic dintre partidele noastre nu are nici într-un caz o orientare antieuropeană, ci va avea drept drept finalitate în viitor …

Ghimpu (ironic): Democratizarea Rusiei si unificarea Moldovei!

Lupu: Si de ce nu credeţi in realizarea acestui deziderat, domnule Ghimpu ?

Ghimpu (poziţionându-se intre Filat si Lupu): Eu cred că trebuie sa ne gândim, in primul rând, la îndeplinirea Acordului încheiat intre partidele Alianţei pentru Integrare Europeană. Stimaţi colegi, unde dragoste nu e, eu vreau politică sa fie. Daca nu ne respectăm între noi, hai sa-i respectăm cel puţin pe alegatori. Avem un angajament. Oamenii aşteaptă de la noi rezultate concrete. Noi trebuie să lăsăm certurile la o parte şi să ne îndeplinim angajamentul. Altfel oamenii n-o sa ne înţeleagă... De dezbinarea noastră se bucură doar comuniştii, care râvnesc zi și noapte să revină la putere pentru totdeauna.

Autorul: Dar de când s-au iscat aceste neînţelegeri?

Ghimpu: Rog să nu mă întrerupeţi… Eu, ca lider al mişcarii de eliberare naţională de la 1988 încoace, am luptat permanent împotriva comunismului, pentru libertate şi democraţie. Insă lupta încă nu s-a terminat! Pentru a înfăptui schimbarea până la capăt, este nevoie de păstrarea Alianţei. Eu propun să mergem la compromis. Noi trebuie sa consolidăm Alianţa, s-o transformăm in beton!

Filat (ironic): Poate in oţel?

Ghimpu: Nu merge pentru că oţel înseamnă in limba rusă "Сталь" şi Dumneata, domnule Filat, poate doreşti să ajungi stalinist, dar mie nu-mi place acest lucru. Dar lăsaţi-mă să continui... Da, in trecut ne-am sfădit, dar azi ne împăca domnul Chirtoacă! Noi putem avea izbândă doar in cazul unirii noastre!

Lupu (aţintindu-l pe Ghimpu cu privirea): Domnule Ghimpu, vă rog respectuos să precizaţi – la ce unire va referiţi Dumneavoastră?

Ghimpu: La unirea partidelor din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană, precum şi a tuturor forţelor liberale si democrate din republică.

Autorul: Scuzaţi pentru insistenţă, dar pentru a alcătui Sloganul electoral este necesar să fie precizat de când s-a dereglat mecanismul de conlucrare în cadrul Alianţei.

Lupu: De când a fost lansată aşa-numita mişcare anti-mafie ce a otrăvit climatul politico-moral din sânul Alianţei, a cauzat starea de incerteţă şi demoralizare în societate şi a lovit necruţător în referendumul naţional privind alegerea directă a Preşedintelui ţării de către popor. Va veni timpul şi va fi numit adevăratul autor sau laborator al acestei provocări de proporţie. În prezent, însă, ne aflăm în faţa unui adevăr prea trist - suntem blocaţi din cauza lipsei unei soluţii plauzibile privind alegerea şefului statului.

Ghimpu: Şi dacă nu terminăm cu supărările şi sfada, apoi s-ar putea să aibă dreptate tovarăşa Zina Greceanâi care a declarat cu tărie că Preşedintele Moldovei va fi ales aşa „как решит ЦК партии.”

Autorul: Şi totuşi, ca durată de timp, de când a luat naştere situaţia de conflict?

Lupu: De aproape un an!

Autorul : Mulţumesc! Situaţia începe să se clarifice. Să facem un mic rezumat. Dar mai întâi aș dori să vă rog următoarele: “Stimate Marian, ascundeţi-vă puţin mânia! Drag Vlad, dar Dumneavoastră ştiţi ce zâmbet plăcut aveţi? Iar domnului Mihai, i-aş sugera să tragă puţin burtica si sa îndrepte spatele. Iată aşa! Foarte bine! Deci, să începem! Domnul Filat, ce s-a întâmplat in cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană?

Filat: Ne certarăm avan…

Autorul : Domnul Lupu, si cât timp v-aţi certat?

Lupu: Aproape un an.

Autorul: Domnul Ghimpu, dar azi cine vă împăcă?

Ghimpu: Dar azi ne-împăca domnul Chirtoacă!!!

Autorul: Minunat! Aşa dar,

Ne certarăm avan

Aproape un an,

Dar azi ne-împacă

Domnul Chirtoacă !!!

Iată că Textul Sloganului electoral pare să fie alcătuit! Acum urmează sa repetăm împreună. Propun domnului Lupu să rostească primul rând, domnului Filat – al doilea, iar domnului Ghimpu îi revin rândurile trei şi patru. E bine?

Lupu: Nu e bine!

Ghimpu: Dar de ce nu-i bine?

Lupu : Explicatia pare să fie simplă, la prima vedere, dar fiind analizată in mod detaliat, este de o importanţă greu de estimat. Căci am declarat de atâtea ori şi mai repet încă o data, dragii mei, - dracul se ascunde in detalii! Deschid parantezele: Primo: Este inadmisibil ca doi dintre liderii Alianţei sa rostească doar câte un rând, iar cel de-al treilea - să rostească tocmai două, deoarece, pe această cale, se încalcă principiul partajării egale şi echitabile a Sloganului electoral, ceea ce reflectă în mod denaturat valoarea partidelor pe care avem onoarea să le reprezentăm. Secundo: Este adevărat că domnul Dorin Chirtoacă, Primarul General al Municipiului Chişinău, joacă un rol benefic pentru consolidarea forţelor democratice, in general, şi a Alianţei pentru Integrare Europeana, in particular, dar constatarea şi mai ales declararea acestui adevăr nu poate aparţine in exclusivitate unui partid, pentru că aceasta ar aduce prejudicii autorităţii celorlalte două partide din cadrul Alianţei. Nu, aici nu este vorba de gelozie sau egoism politic, dar îmi pare corect ca importanţa politică a Primarului capitalei să fie recunoscută in unison de către toţi liderii Alianţei. Terţio: Este de notat că ne aflăm în final de campanie electorală, când se decide soarta administraţiei nu numai în municipiul Chişinău, dar încă în câteva sute de comune din ţară. De asemenea, voi menţiona faptul că interpretarea Sloganului electoral va fi transmisă în direct de mai multe posturi de televiziune. În acest context, noi nu putem admite să fie favorizat mediatic un partid în detrimentul celorlalţi doi parteneri politici şi concurenţi electorali!

Ghimpu: Dragi colegi, totuşi noi nu trebuie să uităm că Dorin Chirtoacă, este membru al Partidului Liberal şi deaceea eu, ca preşedinte al acestui partid, am tot dreptul să rostesc două rânduri ale Sloganului.

Lupu: Domnul Mihai, simpla apartenenţă la aceiaşi formaţiune politică nu vă acordă nicidecum acest drept.

Ghimpu: Eu, ca jurist, vreau sa vă informez că in conformitate cu normele cutumei de drept, prevederile legislaţiei naţionale si ale dreptului internaţional – citez - “totul se permite ce nu este interzis de lege” – am încheiat citatul. Fiţi buni şi arătaţi-mi, vă rog, unde este scris că lui Ghimpu Mihai i se interzice sa constate meritele lui Chirtoaca Dorin? Nicăieri! Iar daca nu se interzice, atunci se permite!

Lupu: Domnul Ghimpu, apreciez mult alocuţiunea Dumneavoastră de specialitate. Însă eu nu sânt jurist şi nu-mi pot asuma riscul de a accepta sau respinge raţionamentele Dumneavoastră juridice. Cu toate acestea, ţin să menţionez că Sloganul electoral nu poate fi supus rigidelor norme de drept, căci acesta este şi trebuie să fie, în esenţa sa, un document politic născut în rezultatul negocierilor şi consultaţiilor noastre amiabile.

Ghimpu: Bine..., bine! În numele înţelegerii noastre şi păstrării Alianţei, eu sânt de acord sa merg la cedări, numai sa găsim un compromis.

Filat (luminat de un gând): Propun să facem o mică întrerupere.

Ghimpu: De acord.

Lupu: După pauză vom continua activitatea noastră în vederea identificării unei soluţii juste.

In timpul întreruperii a răsunat magica voce a Mariei Sarabaș care interpreta cu mult zel înţeleptul cântec popular “Dă, Doamne, la lume bine”:

Dă, Doamne, la lume bine, hai lume şi iar hai

Şi pe neamul meu i-l ţine, hai lume hai...

.........................................................................

Miile de spectatori prezenţi în Piaţă ascultau cu mult nesaţ frumoasa rugă muzicală. Din păcate, protagoniştii negocierilor amiabile erau copleşiţi de alte preocupări. Marian Lupu analiza meticulos textul Sloganului, făcînd unele notiţe pe marginea foii. Alături de el, fuma Mihai Ghimpu, trăgând adânc fumul în piept. Vlad Filat, însă, îndepărtându-se de colegii săi, întreţinea aproape în şoaptă o convorbire la celular, din care s-au putut desluşi doar câteva frânturi răzleţe: „...ascult, domnule Preşedinte,... deocamdată nu,... procentagul,... da, înţeleg, voinţa poporului,... da, principiul democratic,... am înţeles, Piotr Chirilovici!”

Lucrul asupra Sloganului a fost reluat pe fundalul aplauzelor de la sfârşitul minunatelor cuvinte ale cîntecului popular:

Dă, Doamne, bine cu carul, hai lume şi iar hai

Să nu mi se stingă neamul, hai lume hai.

.........................................................................

Lupu: Deci reluăm activitatea noastră. Sper că în timpul pauzei au apărut idei noi. Să le auzim!

Filat: Eu propun ca partajarea silabelor să se facă proporţional cu rezultatele scrutinului electoral din 28 noiembrie 2010. Astfel, dacă considerăm toate voturile alegătorilor date pentru partidele Alianţei pentru Integrare Europeană drept 100%, atunci eu, în calitatea mea de Preşedinte al PLDM, am dreptul de a rosti cel puţin 54% din conţinutul Sloganului electoral.

Lupu: Este de observat că şi in acest caz, este favorizat un partid pe seama celorlalţi doi parteneri de Alianţă.

Filat: Eu insist, totuşi, să ţinem cont de proporţia reprezentării partidelor noastre in Parlament. Procedând în acest mod, ne vom baza pe principiile democraţiei si vom respectata întocmai voinţa poporului – valoare fundamentală fără de preţ. Şi pentru a ajunge la o înţelegere, eu sânt de acord să mă limitez doar la 50% din textul Sloganului.

Lupu: Este inacceptabil, deoarece procentele Dumneavoastră se referă la alegerile parlamentare, dar nu la alegerea Primarului General al municipiului Chişinău.

Ghimpu: Eu susțin părerea domnului Lupu şi cred că trebuie sa găsim un alt mod de partajare a Sloganului.

Lupu: Stimaţi colegi, pentru a găsi ieşirea din acest labirint electoral, propun atenţiei Dumneavoastră următorul algoritm: fiecare dintre noi va rosti câte un rând – subliniez – doar câte unul, iar rândul rămas – cel de-al patrulea – sa fie rostit de toţi împreună. Dacă nu ajungem la un numitor comun, atunci, potrivit algoritmului meu, trebuie să numărăm cuvintele şi silabele din fiecare rând, iar dacă va fi necesar, vom coborî în profunzime pentru a număra literele cuvintelor, inclusiv vocalele, semivocalele si consonantele, dar dacă nici aici nu vom identifica soluţia, atunci…”.

Ghimpu: (dând semne de agitaţie): Domnilor, eu cred că trebuie să ajungem la o înţelegere la nivelul cuvintelor, cel mult – al silabelor.

Filat: Da, da - şi eu sânt de acord cu domnul Mihai, deoarece procesul atomizării algoritmului nu poate fi extins la nesfârşit. (Constatând în minte că primul rând conţine şase silabe, iar rândurile doi si trei – doar câte cinci) Eu solicit primul rând, eu doresc sa fiu primul!

Lupu (privindu-l rece): Se acceptă doar solicitarea! Doleanţa se respinge!

Ghimpu: (mijind ochii intr-un fel oarecum şmecher) Eu solicit rândul trei (Dar azi ne-împăca), însă fără liniuţă, căci aşa se pronunţă mai bine. Totodată, propun înlocuirea cuvântului “Domnul” din rândul patru cu cuvântul “Primarul”, fiindcă acest cuvânt reflectâ exact caracterul alegerilor (Astfel, prin omiterea cratimei dintre pronumele “ne” si verbul “împacă”, liderul liberalilor a lungit rândul sau pînă la sase silabe - stratagemă, rămasă neobservată de câtre partenerii de negocieri amiabile. Acesta a fost “asul din mânecă” al lui Mihai Ghimpu!).

Lupu: Rugându-vă să luaţi act de acordul meu pentru a rosti cel de-al doilea rând, am temeiul i satisfacția de a conchide că am ajuns la un numitor comun.

A urmat apoi repetiţia generală a Sloganului cu următoarea repartizare a rolurilor:

Filat: Ne certarăm avan

Lupu: Aproape un an,

Ghimpu : Dar azi ne împăca

Toţi trei : Primarul Chirtoacă !!!

Interpreţii erau satisfăcuţi de performanţa multaşteptată. Lupu arăta ca un actor de la Holywood, ajuns prin ironia destinului pe plaiurile mioritice; Filat semăna cu un înger cuminte şi inocent, impus de careva forţe oculte să facă politică nebună şi profană; iar Ghimpu zâmbea larg cu autosatisfacţie, păstrând in taină isprava sa diplomatică. În fine, cei trei crai dintre Răsărit si Asfinţit şi-au strâns călduros mâinile şi s-au îmbrăţişat frăţeşte, fapt aplaudat cu frenezie de zecile de mii de spectatori din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

***

Si când mi se părea că trăiesc clipa astrală a activităţii mele politice, am observat alergând cu sufletul la gură doi inşi, pe care i-am identificat uşor – erau domnii Dumitru Diacov, Preşedinte de onoare al Partidului Democrat si Vladimir Plahatniuc, prim-vicepreşedinte al Parlamentului si om prosper de afaceri, indiferent de regimul de guvernare. Ajunşi la un pas de scenă, Diacov s-a oprit brusc si i-a şoptit ceva la ureche lui Vlad (Plahatniuc – nota autorului), care a făcut cale întoarsă spre Societatea pe acţiuni “Gemenii”, in fata căreia staţiona un “Mercedes” de culoare neagră, de care, cred, că nu s-ar ruşina nici Roman Abramovici. Dima, insa, îndrăzneţ ca un tânăr jurnalist de la ziarul “Труд”, a urcat sprinten pe scenă, s-a apropiat cu paşi apăsaţi de Marian Lupu si, ştergându-şi cu mâna stângă broboanele de sudoare de pe frunte si fluturând-o pe cea dreaptă cu pumnul strâns deasupra capului, îi tot zicea: “societate multietnică, limba rusă, votul etniilor, prietenia popoarelor, naţionalism, internaţionalism si multe alte isme.”

 Lupu: ( a ascultat cu mult calm, dând afirmativ din cap, apoi a meditat profund asupra celor rostite de onoratul său Preşedinte, pentru a face, în fine, următoarea concluzie-declaraţie) “In vederea asigurării armoniei naţionale în ţara noastră este absolut necesar ca Sloganul electoral al lui Dorin Chirtoacă sa constate realitatea existenţei unei comunităţi multietnice în municipiul Chişinău.

Ghimpu : (a reacţionat fulgerător, pironindu-l cu o privire patriotică pe Dumitru Diacov care s-a retras tăcut şi imediat din scenă ; apoi i-a adresat lui Marian Lupu o întrebare preventivă): Domnule Preşedinte, Dumneavoastră sânteţi împotriva Sloganului nostru electoral?

Lupu: (cu calm glacial): Nicidecum, prietene Mihai, dar vedeţi Dumneavoastră, noi nu putem ignora realitatea obiectiva privind faptul că in perimetrul municipiului Chişinău convieţuiesc reprezentanţi a circa o sută de naţionalităţi.

Ghimpu : (cu o mimică demnă de manifestaţiile de protest din 1989): Şi ce propuneţi Dumneavoastră?

Lupu: Eu consider că ar fi bine să includem in textul Sloganului electoral teza despre internaţionalismul proletar.

Ghimpu : Sub acoperirea acestei lozinci propagandistice, bolşevicii au instaurat dictatura sângeroasă a proletariatului, au nimicit milioane de oameni nevinovaţi şi s-au amestecat în treburile interne ale altor ţări până la organizarea exportului revoluţiei.

Lupu: Înţeleg, dar poate merită atenţie ideea despre prietenia popoarelor?

Ghimpu : Această poveste făţarnică a fost folosită de partidul comuniștilor pentru deznaţionalizarea si lichidarea moldovenilor ca popor si formarea artificială a aşa-numitului norod sovietic.

Lupu: Oricum, eu sunt ferm convins că Sloganul electoral trebuie sa conţină in mod neapărat şi idea de prietenie interetnică. Eu cred sincer că îndemnul “Давайте дружить!” va constitui un frumos mesaj de pace, ce ar exprima veridic bunele noastre intenţii faţă de concetăţenii de alte etnii.

Filat (cu vocea suavă): Domnul Mihai, vă rog să nu vă supăraţi, dar eu cred că domnul Marian are dreptate. Uitaţi-vă de câta vrajbă dau dovadă comuniştii in actuala campanie electorală! Noi, însă, ar trebui sa le răspundem cu prietenie. De aceea eu susţin includerea in Sloganul electoral a îndemnului propus de domnul Lupu.

Ghimpu : Здрасти! Comuniştii cu vrajba, da noi cu дружба! Doar acei care nu cunosc năravul bolşevicilor pot propune aşa ceva.

Lupu: Prieteni, e putred ceva in Danemarca noastră moldavă! Oare, într-adevăr crede cineva că eu nu ştiu cum au venit la putere bolşevicii in rezultatul unei lovituri armate de stat, întrerupând procesul democratic din Rusia dar şi din alte ţări pentru zeci de ani înainte!? Chiar să nu cunosc eu că puterea sovietică a fost exportată în Basarabia pe şenilele tancurilor comuniste!? Cunosc prea-bine, fraţilor, şi amarul adevăr istoric despre sutele de mii de conaționali omorâţi fără milă de regimul antiuman comunist prin provocarea foametei din 1946-1947, organizarea deportărilor în masă, înfăptuirea altor crime monstruoase cu caracter de genocid faţă de multpătimitul nostru popor. (A făcut o mică pauză. În Piaţă s-a lăsat o linişte adâncă, încît se auzea tic-tac-ul orologiului de pe Arcul de Triumf. După ce şi-a îndreptat ochelarii, a continuat) În anii aşa numitei construcţii socialiste, partidul comuniştilor din RSSM a promovat cea mai antinaţională politică de pe întregul teritoriu al fostei Uniuni Sovietice, de parcă voia dinadins să confirme maxima şocantă a lui Lenin - comuniştii nu au Patrie! Tot ei, comuniştii au fost cei mai aprigi duşmani al luptei pentru democraţie şi eliberare naţională, ei s-au împotrivit cu răutate mişcării populare pentru suveranitate şi independenţă de stat. Abia mai târziu ideologii gen Tcaciuc l-au sfătuit în mod fariseic pe Voronin să se autodeclare mare apărător al statalităţii moldoveneşti.

Ghimpu : Dacă cunoaşteţi atât de bine isprăvile blestemaţilor de comunişti, atunci de ce aţi aderat la acest partid criminal?

Lupu: Bănuiam eu că îmi va fi adresată această întrebare. Am pornit de la realitatea că o parte considerabilă din cetăţeni a căzut în mrejele electorale comuniste - fie din sentimente de nostalgie faţă de trecut, fie duşi în eroare de propaganda demagogică privind benzina de opt copeici, pâinea – de şaispezece, transportul public gratis, proectul „satul moldovenesc” şi multe alte vicleşuguri ipocrite. Am crezut sincer că aş putea contribui la modernizarea acestei formaţiuni politice, transformarea ei într-un partid social-democrat de tip european, care să-şi reorienteze activitatea spre binele întregului popor. Cu adevărat, am sperat că, pe această cale, se putea de atins armonia social-politică şi interetnică în ţara noastră.

Filat: Dar nu ar fi fost mai bine să luptaţi pentru această armonie în cadrul unui partid liberal-democrat?

Lupu: Ba bine că da! După evenimentele din aprilie 2009, când m-am convins că Voronin şi anturajul său apropiat nu doreşte nici în ruptul capului schimbarea democratică internă, iar din această cauză – nici integrarea europeană a ţării, - am luat decizia definitivă şi irevocabilă: abandonarea acestui partid anacronic şi trecerea de partea forţelor liberale şi democrate în numele bunăstării şi viitorului european al acestei chinuite ţări. Am abandonat clanul lui Voronin fiindcă cunosc prea bine natura obscură a comuniștilor.

Ghimpu : Dar ce fel de comunişti sânt ei, căci bolşevicii lui Lenin au luptat pentru o idee – dreaptă, nedreaptă, - dar idee; însă ce idei au comuniştii lui Voronin? - bănci şi averi enorme acaparate cu hapca, conturi secrete de milioane deschise în băncile Elveţiei şi din alte ţări, seu la rărunchi ş.a.m.d. Mai pe scurt, ei sânt nişte fanarioţi lacomi de bani. În acelaşi timp, majoritatea populaţiei suferă de sărăcie, încât sute de mii de compatrioţi au fost impuşi să apuce drumul străinătăţii. În ţara noastră cu un pământ atât de bogat sânt familii ce îndură foame. Însă comuniştii noştri o duc destul de bine. Eu am citit undeva despre comisarul norodnic Ţiurupa, adică ministrul pentru agricultură şi alimentaţie din Guvernul bolşevic, care la una din şedinţele Совнарком-ului şi-a pierdut cunoştinţa din cauza subnutriţiei. Dar aţi văzut voi azi măcar un comunist zdohnit de foame?

Filat : Domnul Mihai, dacă noi năzuim sincer să edificăm societatea democraţiei liberale, apoi trebuie să facem împreună tot posibilul ca în ţara noastră să nu sufere nimeni de foame. Iată de ce partidul liberal-democrat pledează pentru o Moldovă fără sărăcie !

Ghimpu : Dar mi se pare că în timpul alegerilor parlamentare trecute partidul Dumneavoastră a mai promis alegătorilor o Moldovă fără Voronin şi fără comunişti. Sau poate acest slogan nu mai este în vigoare ?

Filat : (şovăielnic) Nu,... adică da... Noi luptăm împotriva lui Voronin, dar dorim ca sărăcia să fie biruită cât mai repede, până la dispariţia comuniştilor. Ce-i rău în aceasta ? 

Ghimpu : Nimic, însă vreau să vă asigur că până nu scăpăm Moldova de comunişti, sărăcia n-o să dispară. Eu nu pot suferi făţărnicia comuniştilor, care azi se autodeclară apărătorii celor săraci şi mari prieteni ai poporului! Chiar au început să bată cărarea pe la biserici şi mănăstiri, ca să-i vadă lumea la televizor cum pozeaza cu lumânarea în mână. (Se uită spre Filat) Au scos şi un obicei nou: să-şi trimită candidaţii la alegeri după foc sfânt tocmai la Ierusalim! Chipurile, vedeţi, scumpi şi iubiţi alegători, noi, comuniştii, nu mai sântem ateişti, dar credincioşi, noi sântem prietenii voştri. Dar cine să-i creadă - poate doar nişte… muşte moarte! Ce gândesc ei, antihriştii, că noi am uitat cum au dărâmat cu buldozerele bisericele părinţilor şi străbunilor noştri?  Sau poate femeile de la sate nu ţin minte cum în Duminica Sfintelor Paşti erau constrânse să iasă la voscresnic la răsădit tutun? Dar oare puţini învăţători au foste eliberaţi din funcţie pentru că şi-au înmormântat părinţii cu popă, adică după legea creştină? Comuniştii şi-au bătut joc de sufletele oamenilor – şi aceasta este păcatul lor de neiertat!

Lupu: Cu adevărat, stimate Mihai! (A ridicat mâna dreaptă cu trei degete lipite ca Preşedintele Obama pentru a convinge) Vina cea mai mare a comuniştilor este pustiirea sufletelor umane, dezastrul moral şi spiritual ce-l lasă în urma lor. Ei învrăjbesc copiii contra părinţilor, pensionarii contra tinerilor, ortodocșii contra minorităților religioase, alolingvii contra moldovenilor, oamenii contra oamenilor! Uitaţi-vă ce marfă produce aşa-numitul post TV NIT, transformat de câţiva ani buni într-un cuibar de vipere cu limba spartă-n două, care otrăvește zilnic locuitorii capitalei cu materiale ce reflectă tendenţios şi denaturat realitatea. Dar cât venin şi noroi este împroşcat peste capetele cetăţenilor oneşti de pe paginile ziarului “Комунист” care ar fi corect sa se numească “Грязь”, dar numească-se aşa cum este, căci ambele denumiri reflecta aceiaşi esenţă! Ura si vrajba sânt armele propagandei comuniste!

Ghimpu : Şi Dumneavoastră propuneţi să le răspundem ca cei proști, cu prietenie şi iubire?

Lupu: Nu ca cei prosti, drag prieten, dar ca cei inteligenţi! Un politcian adevărat este obligat să ţină cont de starea de spirit a cetăţenilor, în general, şi a alegătorilor afectaţi de opiul comunist în particular.  Să fim vigilenţi și să nu ne lăsăm provocaţi!

Ghimpu : Da eu zic: “Cum e bună ziua, aşa-i şi mulţumitul!”

Lupu: Ba nu, scump camarad. Noi trebuie o data și o data să oprim războiul politic! Armele noastre trebuie să fie prietenia și dragostea!

Ghimpu : (Cu glas răspicat, străpungându-l pe Lupu cu privirea): Da eu mai zic: “Среди волков жить, по волчи выть!” Numai asa i-l vom dobori pe Bidon!

Lupu: Но всё-таки мы обязаны дружить потому-что Кишинев многонациональный город! Я глубоко убеждён что все его жители любят свою столицу! Следовательно мы должны заявлять решительно и во весь голос: "Давайте дружить !". (Autorul: Puţini ruşi posedă limba lor maternă la un asemenea grad de perfecţiune. Însusi Maiacovskiy s-ar fi mândrit cu un asemenea accent strălucit!).

Filat: (poziţionându-se între Lupu şi Ghimpu) Domnul Mihai! Eu cred că atunci când domnul Marian ne cheamă să oprim războil politic, el are perfectă dreptate.  Ba mai mult, stimaţi colegi! Eu consider că pentru a încheia campania electorală intr-o manieră elegantă, noi trebuie să depăşim neapărat potenţialul emoţional ale noţiunii de prietenie şi să înaripăm textul Sloganului, ridicându-l pînă la ameţitoarele înălţimi ale dragostei (A ridicat mâna dreaptă cu trei degete lipite ca Patriarhul Kirill pentru a binecuvânta). Dragoste, dragoste, dragoste… Iubire, iubire, iubire… - iată valoarea cea mai prețioasă din întregul Univers! Dragostea nu moare niciodată! Căci ea este eternă! Dragostea este o armă cu mult mai eficientă decât ura… Căci ea este atotputernică! Să ne amintim de cuvintele Poetului “Dragostea mişcă soarele si alte stele”! Dragii mei, dragostea este, sau nu este. Si dacă este, ea trebuie să fie absolută, fără careva rezerve. Anume astfel trebuie să ne manifestăm noi sentimentele noastre de iubire. Şi ar fi o greşeală de neiertat să ne mărginim doar la iubirea internă de partid, căci flacăra dragostei noastre trebuie să ardă pentru întreaga Alianţă pentru Integrare Europeană, da de asemenea şi pentru comunişti - adversarii noştri politici. Da! Eu mă pronunţ pentru ibirea faţă de comunişti!

Ghimpu (foarte agitat): Eu cer cuvântul!

Filat (fără să se oprească): Da, domnule Mihai, trebuie sa-i iubim si pe comunişti, începând de la Muştuc si terminând cu Zina Carabina, Bidon si Baron, pentru a face uz de maniera Dumneavoastră de exprimare. Să-i iubim până îi vom topi în văpaia dragostei noastre fierbinţi! Şi este inutilă orice încercare de a mă contrazice! Căci este scris in Sfânta Scriptură: “Iubeşte-ţi duşmanul ca pe tine însuți”!

Lupu (luminat la faţă): Mersi mult pentru aceasta afascinantă pledoarie a dragostei, iubite Vlad. In consens cu magnifica Dumneavoastră doleanţă, îmi exprim convingerea ca după cuvintele “Давайте дружить !” se incadrează de minune următorul rând ”Наш город любить!”.

Filat: "Согласен"

Ghimpu : “Хорошо, я тоже согласен: будем дружить и любить, но с одним условием - на го-су-дар-ствен-ном я-зы-ке!… Ce se întâmplă, domnilor? De 22 de ani a fost adoptată legislaţia cu privire la limba de stat, iar situaţia lingvistică din republică nu s-a schimbat de loc. Ba aş zice că ea s-a înrăutăţit si mai mult. Poporul nu înţelege ce fel de politică facem noi. Destul cu cedările! Eu consider just şi cer cu hotărâre ca Sloganul electoral sa fie rostit doar in limba română!

Lupu: Domnule Mihai, ţin să vă atrag atenţia asupra denumirii corecte a limbii de stat a ţării noastre.

Ghimpu : Dar şi eu vreau să vă atrag atenţia că această limbă de stat este ignorată de procleţii de comunişti chiar în Parlament.

Lupu: Stimate domnule Ghimpu, în calitatea mea oficială de şef al statului am obligaţia să vă amintesc că în conformitate cu prevederile articolului 13 din Legea Fundamentală limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească.

Ghimpu (agitat peste măsura): Dar şi eu vreau să vă amintesc că Declaraţia de independenţă vorbeşte de limba română. Şi dacă prevederile constituţionale pot fi schimbate, apoi textul Declaraţiei de independenţă a fost adoptat odată şi pentru totdeauna şi nimeni dintre muritorii de pe pământ nu poate să-l schimbe în veacul vecilor! Amin!

Filat: Domnule Mihai, dar totuşi, atât timp cât Constituţia rămâne în vigoare, noi sântem datori să respectăm prevederile ei. Prin urmare, noi vorbim moldoveneşte.

Ghimpu : Dar când te-a întrebat Băsescu în ce limbă vorbeşti, Dumneata ce-ai răspuns?

Filat: În limba română.

Ghimpu : Aha! Iată unde-i buba! Fiindcă continuăm să facem politică lipsită de principii! Oare nu se ştie că acest articol cu blestematul număr 13 a fost votat de agro-socialiști și comunişti, care au călcat în picioare adevărul ştiinţific cunoscut de toată lumea. Acest grosolan fals nu poate dura la nesfârşit!

Lupu: (cu accent dâmboviţean) Stimaţi colegi, vă rog să nu vă înfierbântaţi. Da, sunt şi eu de acord că nimic nu este etern pe pământ. Cum zicea filozoful „Omnia fluunt, omnia mutantur”, adică „Totul curge, totul se schimbă.” Va veni timpul când va fi modificată şi această nefericită prevedere constituţională, dar deocamdată trebuie să găsim un modus vivendi. Mi se pare că la acest capitol merită atenţia noastră ingeniozitatea legislatorilor de la Ministerul Apărării, care au inclus în Statutul serviciului interior al Forţelor Armate următoarea prevedere: „Limba oficială în cadrul Forţelor Armate este limba de stat.” Poate este cazul să procedăm şi noi la fel în activitatea noastră politică, în general, şi în privinţa Sloganului electoral, în particular.

Ghimpu : Iată aşa! Domnul Filat afirmă că la Chişinău vorbeşte în limba moldovenească, iar la Bucureşti - în română! Iar Dumneavăastră, domnule Marian, ne sugeraţi că limba noastră nici nu are dreptul la nume! Iată că am ajuns s-o aud şi pe aceasta – limba de stat în Republica Moldova este limba fără nume. De ce ne prefacem, domnilor, a nu înţelege că problema nu se reduce numai la denumirea limbii? De atâta amar de vreme ni s-a interzis accesul la comoara, la şiragul de pietre rare ale limbii române revărsate pe întregul spaţiu al răspândirii sale, ne-au fost ascunse capodoperele literaturii române născute de cele mai luminate minţi ale neamului nostru. Separarea moldovenilor noştri faţă de fraţii lor de peste Prut – iată care a fost scopul politicii ţariste şi comuniste. Ceva mai bine de o sută de ani în urmă în biblioteca publică din Chişinău nu exista nici o carte în limba română. Satrapii ţarului au ajuns pînă la arderea Bibliei în limba română. Politica lui Bodiul a avut drept rezultat că în Chişinău nu mai rămăsese nici o grădiniţă şi funcţiona doar o singură şcoală moldovenească. Au avut nevoie de teoria celor două limbi diferite, pentru a încerca să demonstreze existenţa a două naţiuni diferite. Dar aș vrea să vă întreb : oare ruşii din Moldova vorbesc o limbă diferită de rusa lui Puşkin şi Tolstoi, oare alcătuiec ei un popor diferit de marele cel rus? Atunci în baza cărui drept ni se refuză nouă unitatea de limbă şi de neam? Sau poate nu au avut dreptate, domnule Lupu, marii noştri cronicari şi scriitori, de la Grigore Ureche şi până la Ion Druţă, când au vorbit că sântem de acelaşi neam? Dar poate, Dumneata, domnule Filat, nu cunoşti că Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti, adoptată încă de vechiul Soviet Suprem Sovietic, a recunoscut „identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă”? Ce se întâmplă, fraţilor, Sovietul Suprem al Moldovei Sovietice unionale a zis „da”, iar Parlamentul Moldovei suverane şi independente zice „ba”?! Sau poate cineva doreşte să promoveze şi în continuare vechea politică ţaristă şi comunistă? Nu, fraţilor! Problema nu trebuie redusă doar la numele necâjitei noastre limbi! Decât limbă fără nume, mai bine numiţi-o cum vă pofteşte inima, dar Sloganul electoral urmează să fie rostit doar în această limbă şi punctum!

Autorul: (Stimate cititor, liderul Partidului Liberal a pus piciorul in prag si era evident că de această dată nu va ceda cu una cu două. Şi nu mai era nici timp suficient pentru consultări suplimentare și negocieri amiabile. Văzând că obstacolul lingvistic părea de netrecut, am solicitat domnului Ghimpu o scurtă întrevedere bilaterală cu caracter confidenţial. Dar deoarece liderul liberal nu-şi descărcase încă tot focul din suflet, abea ajunşi la locul convenit pentru întrevedere, m-am pomenit in faţa unui impetuos atac frontal.)

Ghimpu : Da matale cine ţi-a permis sa faci agitaţie electorală daca nu eşti membru de partid?

Autorul: Партийцем я могу не быть, но гражданином быть обязан!

Ghimpu : Dar văd, ca şi mătăluţă ai uitat limba română!

Autorul: Ba o iubesc cum nimeni altul pe lume chiar din prima clipă când am înţeles cit de dulce si frumoasă este! Cum s-o uit dacă este dragostea vieţii mele pe care o voi purta necontenit in suflet in viaţa aceasta si cealaltă!

Ghimpu : Dragostea trebuie dovedită prin fapte concrete bazate pe principii ferme.

Autorul (trecând la contraatac): Refuzul Dumneavoastră de a alcătui Sloganul electoral in două limbi nu favorizează deloc funcţionarea limbii române în municipiul Chişinău, ci, din contra, îi poate aduce mari daune. Gândiţi-vă care poate fi soarta limbii române în capitală, dacă – nu dă Doamne – candidatul liberal pierde alegerile. Chestiunea lingvistică nu trebuie şi nu poate fi soluţionată în ajunul votării!

Ghimpu : Eu am altă parere.

Autorul: Dar adresarea lui Dorin Chirtoacă către alegători nu este redactată şi în limba rusă? De ce nu am proceda la fel si in privinţa Sloganului? Oare nu este clar că rezultatul alegerilor de duminică depinde de fiecare vot, iar tergiversarea alcătuirii Sloganului electoral pune sub semn de întrebare victoria lui Dorin?! Şi nu mai este timp de pierdut, căci se apropie miezul nopţii, iar mâine va fi ziua tăcerii!

Ghimpu : Eu nu mă dezic de principii și punctum!

Autorul (a gemut, dar după o mică pauză a continuat): Onorate Preşedinte al Partidului Liberal, Vă propun respectuos să analizăm problema sub alt aspect. Iată textul Sloganului. Atrageţi, vă rog, atenţia, că cele două rânduri in limba rusă “Давайте дружить! / Наш город любить!”, acceptate de Filat și Lupu, conţin doar câte 5 silabe fiecare. Dar dacă completam textul cu alte două rânduri “Так велит господин / Киртоакэ Дорин!!!”, fiţi bun şi observaţi ca rândul trei (Так велит господин), care - potrivit algoritmului - revine PL, conţine tocmai sase silabe – cu o silabă mai mult decât rândurile PD si PLDM! Şi dacă-l acceptaţi, vă implor să realizaţi ce şansă frumoasă veţi obţine pentru creşterea autorităţii politice a Partidului Liberal? (Acesta a fost „asul din mânecă” al autorului.)

Ghimpu : (mijind puţin ochii şi ezitând câteva clipe) Bine! De acord!

Autorul: (Gheaţa s-a rupt! Fapt neverosimil, dar intransigentul Mihai Ghimpu a cedat! Extenuantul proces al creaţiei politico-poetice a fost reluat imediat in componenţa deplina a Alianţei. Mai întâi domnul Ghimpu, cu faţa radioasă, a citit cu voce puternică întreaga strofă in limba rusă, apoi au urmat dezbaterile.)

Filat: Conţinut frumos și rimează bine! Dar, totuşi, eu cred ca dragostea Alianţei noastre trebuie sa se manifeste nu numai in perimetrul municipiului Chişinău, căci ea este dorită şi aşteptată pe teritoriul întregii țări.

Lupu : Pentru a evita orice confuziune cu posibile conotaţii nedorite, este absolut necesar sa specificam despre care țară, stat este vorba?

Filat: Despre Republica Moldova bineînţeles.

Lupu : In principiu, sunt de acord, dar vedeţi,  dragii mei – conţinutul nu poate fi separat de formă. Căci ascultaţi, cum ar suna primele două rânduri ale Sloganului in varianta dată: “Давайте дружить! Республику Молдову любить!”. Vedeţi – este încălcată în mod flagrant legea fundamentală a dialecticii şi regula de aur a esteticii privind unitatea dintre formă şi conţinut. Cu alte cuvinte, conţinutul şi forma au întrat intr-o contradicţie de neâmpăcat. Şi pentru a-l lăsa pe bătrânul Heghel să se odihnească în pace, propunerea domnului Filat se respinge. Să revenim, deci, la varianta iniţială.

Filat: Dar daca rostim “Давайте дружить! Республику любить!”?

Lupu: Deşi, intr-o măsură diminuată, dar contradicţia în cauză nu a fost depăşită.

Filat: Evrica! Propun de înlocuit cuvântul “respublicu” cu cuvuntul “Moldovu”! Ascultaţi cât e de frumos – “Давайте дружить! Молдову любить!”. Minunat! Armonie perfectă intre conţinut si formă! (Copleşit de pasiunea creaţiei, de parcă s-ar fi aflat în şeaua lui Pegas, Vlad Filat a ridicat mânile deasupra capului, strângându-și palmele în semn de prietenie şi rostind cu voce puternică) “Давайте дружи-и-и-ть!!!”; (apoi, desfăcând larg-larg braţele, a exclamat intr-un extaz nesimulat) “Молдову люби-и-и-и-и-ть!!!” (Vocea, mimica, ţinuta scenică ireproşabilă demonstrau cu toată certitudinea că domnul Prim-ministru ar fi dorit în acea clipă să cuprindă cu neţărmurita sa dragoste liberal-democrată toate primăriile din Republica Moldova.)

Lupu: (imperturbabil) Din păcate, sunt obligat sa fac constatarea ca problema persistă, deoarece contradicţia cu ghinion nu a dispărut. Pur si simplu conţinutul şi forma s-au schimbat cu locurile. Căci de această dată păgubos este conţinutul. Sa-mi fie permis să aduc argumentele de rigoareŢinând cont de importanţa funcţiilor noastre oficiale, noi nu trebuie să trecen cu vederea faptul ca pământul dintre Prut si Carpaţi, care face parte din altă țară, are aceiaşi denumire ca si statul nostru suveran independent și neutru. Declarând tranşant dragostea noastră faţă de Moldova, fără a specifica că dragostea declarată se referă doar la Republica Moldova, dar nici intr-un caz la întreaga Moldovă de la Nistru până la Carpati si de la Munte pina la Mare, riscăm sa exasperăm compatrioţii noştri de altă etnie. La ce bun sa alimentăm sperietoarea unionismului chiar în ajunul votării? Căci această neatenţie din partea noastră se poate solda nu numai cu anumite pierderi electorale, dar poate duce la destabilizarea situaţiei social-politice interne si deteriorarea relaţiilor bilaterale cu vecinii noştri de Vest – membri ai NATO si ai Uniunii Europene. Ba mai mult, lipseşte cu desăvârşire siguranţa că se va reuşi evitarea unor tensiuni in relaţiile diplomatice cu vecinii noştri de Est, apropiaţi de un alt complex politico-militar şi care se vor considera justificaţi să ne învinuiască de iredentism. Iată cum se poate ajunge la agravarea situaţiei regionale de securitate si chiar la o nouă confruntare globală Est-Vest. Din păcate, aceasta este cruda realitate privind sensibila noastră situaţie geopolitică, fapt pe care l-am menţionat deja astăzi, dar într-un alt context. De aceea, domnii mei, fac apel la calm sentimental si precauţie politică. Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Filat: ??? !!! ???

Ghimpu : Şi ce trebuie să înţelegem - moldovenii nu mai au dreptul să-şi amintească că au avut cândva şi munţi şi mare?

Lupu: Eu nu am afirmat aşa ceva. Cu permisiunea Dumneavoastră, am ţinut să subliniez că, în calitatea noastră de oameni de stat cu importante obligaţii publice, noi nu ne putem permite anumite lucruri accesibile cetăţeanului simplu, omului de rând.

Ghimpu : Dar oare nu este o pildă minunată viaţa cardinalului Wojtyla care, ajuns în fruntea Statului Vatican şi cap al Bisericii de Apus, nu a cutezat nicicând să uite limba sa maternă, câmpiile frumoase ale meleagului natal, precum şi trecutul istoric al scumpei sale Patrii - Polonia! Dragostea faţă de neam şi ţară nu l-au împiedicat să schimbe, cu voia Domnului, faţa Europei şi a întregii lumi şi să ajungă cea mai mare personalitate a secolului douăzeci.

Lupu: Apreciez mult acest frumos exemplu, dar care – trebuie să recunoaştem, - nu poate fi aplicat la condiţiile noastre vitrege. Căci Vaticanul este un stat unical în lume, iar nouă ne lipseşte cu desăvîrşire coeziunea internă, iar în plan extern suntem un pămînt de hotar, plasat la ruptura dintre civilizaţii, cum ar zice clarvăzătorul Huntington. De aceea, vă rog respectuos să înţelegeţi că memoria istorică şi sentimentele de dragoste aferente nu trebuie să constituie pentru noi un obstacol pentru analizarea obiectivă şi gestionarea flexibilă a proceselor etno-socio- politice.

Filat: Cu adevărat, domnule Preşedinte, noi trebuie să facem o altă politică – să ne gândim mai mult la viitor, iar trecutul să-l lăsăm pe seama istoricilor şi arheologilor.

Ghimpu (foarte emoţionat): Da eu nu-i înţeleg si n-o să-i înţeleg in veacul vecilor pe acei care se lasă de istoria ţării si neamului lor în numele unor interese politice de moment! Ian te uită: cineva e exasperat, dar careva – nu! Ni s-a băgat pumnul în gură, când spuneam că limba ne este română, ni s-a dictat să studiem istoria oricui, numai a neamului nostru – nu, iar de acum nici dreptul la memorie să nu-l mai avem oare?! Eu mai bine să mor chiar acuma-ia, dar nu mă las de neamul meu. Căci cum aş putea oare să uit Humuleştii care l-au dat lumii pe Creangă, cum sa nu-mi mai fie dragă natura pastelurilor lui Alecsandri şi cum sa-mi sting dorul din piept faţă de frumoasa Bucovină cântată cu atâta dragoste de Eminescu!? Cine are dreptul, domnule Lupu, sa-mi interzică sa visez Carpaţii – cei mai puternici şi mai frumoşi munţi din lume – care ne-au salvat strămoşii de invaziile atâtor valuri de barbari!? Dar cum, Doamne-Dumnezeule, să-mi ascund fiorii sufletului când mă gîndesc la Suceava lui Ştefan cel Mare, Putna şi…

S-a întâmplat ceva neprevăzut - domnul Mihai Ghimpu nu mai era in stare sa vorbească. Vocea refuza sa se supună voinţei sale. A mai făcut câteva eforturi de a relua fraza, dar a fost in stare doar sa întredeschidă puţin gura, mişcând uşor din buze… Strângând puternic maxilarele pentru a ascunde un uşor tremur al bărbii, şi-a ridicat mut privirea spre cerul înstelat, dar ceaţa amară de pe ochii săi albaştri l-a împiedicat să vadă desluşit miliardele de făclii curioase la tot ce se întâmpla în acea noapte fierbinte în inima Chişinăului şi a Moldovei. Şi-a strâns apoi puternic pleoapele, dar nu a reuşit sa oprească doua lacrimi mari care-i ardeau obrajii...

Pân-aici a mers soldatul…

Orologiul de pe Arcul de Triumf a anunţat fără milă începutul celui de-al doispezecelea ceas. Tic-tac-tic-tac- tic-tac… Peste Piaţa Marii Adunări Naţionale s-a lăsat o linişte de mormânt. Clipe de tensiune insuportabilă... Alianţa Pentru Integrare Europeana ajunsese într-o stare de impas total. Destinul politic al Primarului de Chişinău, viitorul democraţiei si integrării europene a Republicii Moldova se aflau într-un pericol de moarte.

În timp ce Mihai Ghimpu scruta cu stoicism infinitul, Vlad Filat, sensibil si receptiv de fire, părea afectat peste măsură de gravitatea situaţiei, încât semăna cu o domnişoară de la ţară la vârsta primei dragoste, care abia aflase că i-au ucis logodnicul la război.

Marian Lupu s-a închis in sine ca un turn de cetate si a purces la analiza sistemică si aprofundată a situaţii penibile... Sufocanta analiză a trecut pe neobservate într-o devastantă stare de meditaţie transcendentală... Dar, în fine, criza de timp l-a impus să acţioneze. A ridicat mâna stângă cu pumnul strâns la piept si, acoperind-o cu palma mânii drepte, a şoptit abia perceptibil dar cu un inconfundabil accent de Oxford: “To be, or not to be, that is the question…” A înmărmurit puţin în această poziţie demnă de mâna lui Brâncuşi si, imediat după aceasta, s-a îndreptat cu paşi hotărâţi spre Mihai Ghimpu şi, aplecându-se, l-a îmbrăţişat cu multă, multa afecțiune. Din fericire, voinţa sa politică s-a dovedit a fi mai puternică decât emoţiile de moment. Îndreptându-şi spatele în poziţie verticală, şi-a scos ochelarii, pentru a-si şterge lacrimile, după care, privind lung poporul prezent in Piaţa Marii Adunări Naţionale, a solicitat atenţie pentru a face o declaraţie politică de principiu. Domnia sa avea vocea gravă, respira adânc și făcea pauze intre sintagmele propoziţiilor. Aşa dar, are cuvântul Preşedintele Parlamentului, Preşedintele-interimar al Republicii Moldova, Preşedintele Partidului Democrat din Moldova.

Lupu: Compatrioţi!... Fraţi si surori!... Simt necesitatea… de a-mi prezenta scuzele de rigoare… in fata domnului Mihai Ghimpu,… camaradul meu de luptă… pentru libertate şi democraţie!… Îmi exprim profundul meu regret pentru interpretarea limitată a iubirii… – valoare supremă… dată oamenilor de Cel din ceruri!... Declar oficial,… că în numele Alianţei noastre frăţeşti… şi in vederea asigurării prosperităţii interne… si promovării cursului de integrare europeană a ţării… retrag cu hotărâre, definitiv si in mod irevocabil… orice impediment... pentru exprimarea liberă a sentimentelor de dragoste … atât în Sloganul nostru electoral,… precum si în oricare alt document!!!

Domnul Prim-ministru, înduioşat de cele auzite, s-a apropiat de Marian Lupu, declarându-i din mers: „Iubirile pierdute se pot recupera!”

Domnul Preşedinte a răspuns cu multă amabilitate:„Doar împreună vom învinge!”

Mihai Ghimpu, care, între timp, îşi revenise ca prin miracol, a adresat colegilor de Alianţă îndemnul „Unire! Unire, prieteni!” Întorcîndu-se apoi cu fața spre mulţimea de lume din Piaţa Marii Adunări Naționale, şi-a apucat strâns de mâni scumpii camarazi, apoi a tras adânc aer în piept şi a tunat din toate puterile fiinţei sale: „Uni-i-i-re, fra-a-a-ţi-lo-o-o-o-or!!!” Ecoul a zburat departe, departe, până dincolo de Nistru si Prut. Poporul a reacţionat cu ovaţii puternice, scandând în unison: “Alianţă, te iubim! Înainte cu Dorin !!! Alianţă, te iubim! înainte cu Dorin !!! ...” Si iar de la început, şi iar din nou, si tot aşa de mai multe ori... Liderii Alianţei salutau poporul iubit cu multa satisfacţie. Filat se făcuse frumos ca trandafirii lui Lupu, iar Lupu era puternic ca stejarul lui Filat, însă Ghimpu - nu ştiu cum, - dar părea mai simpatic decât primul si mai înalt decât al doilea.

O, magică clipă dătătoare de speranţe a unităţii de nezdruncinat dintre conducători si popor!

Și chiar in acel moment a reintrat pe scenă domnul Dorin Chirtoacă, Primarul General al Municipiului Chişinău, care a fost întâmpinat cu aplauze furtunoase şi îndelungate. A urmat apoi un discurs electoral de excepţie. Fiind dotat cu mare dar oratoric, Dorin a vorbit convingător despre prezentul si viitorul capitalei, problemele actuale şi perspectivele transformării Chişinăului într-un oraş modern în cadrul procesului integrării europene a ţării. Exprimându-și convingerea in victoria forţelor liberale si democrate in ziua de 19 iunie, a mulţumit respectuos conducătorilor Alianţei pentru Integrare Europeana pentru sprijinul electoral acordat. Şi-a încheiat discursul său strălucit cu înţeleapta povaţă “Chişinăul nu-i al meu, dar nici al comuniştilor! Chişinăul este al copiilor voştri, al copiilor copiilor voştri, al copiilor copiilor copiilor vostri!” Încheierea discursului s-a pierdut intr-un uragan de aplauze.

În final, liderii Alianţei pentru Integrare Europeană, uniţi in cuget si simţiri, au rostit Sloganul electoral al Primarului Dorin Chirtoacă, precum urmează:

Filat: Ne certarăm avan

Lupu: Aproape un an;

Ghimpu: Dar azi ne împacă

Toți trei : Primarul Chirtoacă !!!

Lupu : Давайте дружить !

Filat : Молдову любить! –

Ghimpu : Так велит господин 

Toţi trei : Киртоакэ Дорин !!!

Sloganul a fost preluat de poporul entuziasmat cu toată forţa zecilor de mii de voci: “Ne certarăm avan! / Aproape un an! /Dar azi ne împacă / Primarul Chirtoacă !!!”. Apoi in limba rusa: “Нам надо дружить! / Молдову любить / Так велит господин/ Киртоакэ Дорин !!!” Aplauze, aplauze, multe aplauze...

Finis coronat opus!

Am aplaudat şi eu cu tot poporul, apoi m-am retras cumincior într-un colţ de scenă, de unde admiram cu multă dragoste în suflet patru bărbaţi ai neamului, care-mi aminteau de legendarii cavaleri din timpurile demult apuse - apărători de ţară şi de neam.

Și erau, Doamne, toţi patru atât de tineri si frumoşi!

Iar eu eram atât de fericit!

La un moment dat am simţit că cineva mă trage de mână. Am întors capul şi l-am văzut din nou pe neobositul tip cu misiuni speciale care îmi poruncea cu insistenţă: „Destul! De-ajuns să visaţi! E timpul să coborâţi! Mă auziţi, domnule? ”M-am subordonat milităreşte şi, coborând de pe scenă,…

***

...am deschis ochii si m-am trezit in taxiul de culoare albastră ce staţiona chiar in faţa blocului meu de locuit. Şoferul mă privea năucit şi-mi tot zicea: “Domnule, vă simţiţi bine? Abia ne-am mişcat din faţa Primăriei, că îndată aţi adormit buştean. Pe drum aţi suspinat, aţi gemut, iar de câteva minute bune încerc sa vă trezesc, iar Dumneavoastră râdeţi si bateţi din palme ca la concert! ”

Nu mi-a rămas decât sa-mi cer scuze şi să mulţumesc pentru drum, achitând plata cuvenită şi ceva bacşiş pentru deranj. In timp ce coboram din maşină, şoferul mi s-a adresat din nou:”Domnule, sânteţi sigur că vă simţiţi bine?”. I-am răspuns prin uşa întredeschisă: “Bine, foarte bine, atât de bine cum nu m-am simţit niciodată in ultimii douăzeci de ani.”

Parma 19 iunie - 3 iulie 2011

7 - 14 noiembrie 2011